Zavoianu Vali - Reteta de poezie :))

Se scot din suflet tresariri de dor
Se-aseaza pe un strat de nebunie
Se -nmoaie degetu-n cerneal-usor
Si-astfel se naste inc-o poezie.

Presari un praf de stele in cuvinte
Si gusti sa vezi cum este tulburarea
Pui puncte,virgule si fierbi cuminte
In focul cel mai minunat visarea.

Si cand visarea capata arome
O torni in palme si le-ntinzi s-o soarba
O lume-ntreaga-n simplele ei forme
Sa nu mai para-n veci surda si oarba.

25.01.2012, Z.V.

Irina Nedelciu - Soapte de dor

In pulberea timpului, cobor acum privirea
Despicand densitatea, cu lancea de dor
Ce-mi strabate-n lumina, cararea divina
Si-n cantec de soapte... te-aduce in zbor

Te astept tremuranda, cu-n zambet firav
Cu ochii umeziti , de un gand mai suav
In repezi batai, de puls ma topesc
Si-n aripi de fluturi, in raze plutesc

Straluce in stele, doar zambetul tau
Si-n ochiul de Luna, icoana de zeu
De zeu luminat... mereu neinfricat
Ce-mi tulbura-n suflet, un dor neimpacat

Ma arde iubirea in dorul nestins
Si-n lacrimi suroaie, imi vantur un scris
Poem al iubirii, ce-n stele sta prins
Coboara doar noaptea, cand visul... e stins

 26 ianuarie 2012 la 12:24

Irina Nedelciu - Maladia

Un clinchet suna-n capul meu
Cu-o intrebare-n apogeu
Cu ce-s de vina oare eu
Ca te iubesc... mereu, mereu ?

Ma-ntreb... sa fie maladie
Cum s-o tratez... imi spui tu mie
Sa fug , sa ma ascund pe creste
In pesteri , sau paduri mai dese ?

Sa fug spre mare, sa prind valul
Taifunul... sa ma zboare-n carul
Ce agatat pe bolta mare
Sclipeste... si imi da chemare ?

Unde sa fug... in ce adancuri
Sa nu m-atinga niscai ganduri
Sa-mi pot trata eu maladia
Ce-mi tulbura melancolia ?

Stau tot in nerv, de suparare
Unde-mi gasesc eu alinare
Pe ce minuscul colt de lume
Nu dau de umbra-ti sau de urme ?

Ma zbat si tip spre vindecare
Unde-i reteta , unde-i oare
Iar am pierdut-o intre vioare
Cand imi cantai in tremurare ?

Ma enervezi, ma scoti din pepeni
Cand delicat... tu ma tot pieptani
Simtirea-mi toata se rascoala
Si din revolta... cad in boala

O boala cronica ce-mi arde
Celula cu celula-n parte
Raman... pierduta doar in soapte
Iubindu-te noapte de noapte

26 ianuarie 2012 la 17:08

Zavoianu Vali - Fata din nai

M-am visat strop de dor într-un nai locuind
Prinsă-n lemnul curat cu miros de răşină
Cum vibram dacă vântul trecea adiind
Cântând triluri de vis, revărsări de lumină.

Palma ta de senin mângâia când şi când
Naiul scos din cutia albastră-nflorată
Şi cu grijă suflai prin ferestrele-i blând
Să te-ncarce iubirea-n cântare curată.

Şi cântam uneori numai când mă priveai
Cu un dor de iubiri, de sărut şi de tine
Eram sufletul ce locuia într-un nai
Şi erai vântul îndrăgostit doar de mine.

Inventai portativ scris cu-al dragostei cânt
Şi cântându-mă-n vis, nesfârşit mă iubeai
Adiere erai, erai dulce-al meu vânt
Şi pe buze-ţi stăteam în acorduri de nai.

25.01.2012, Zavoianu Vali

Octavian Petrescu - Scrisoare catre casa

Cocorii toamna pleacă, dar primavara vin
La cuibul lor, acasă, întotdeauna, mamă!
Eu am plecat în lume şi nu mă mai întorc,
Deşi padurea, casa şi chipul tău mă cheamă.

Ca ei, peste oceane şi mări, mi-am dus trăirea,
Şi am purtat în suflet mereu al vostru dor…
Dar aripile mele sunt frȃnte, depărtarea
Mi-a frȃnt elanul, mamă,
Şi nu mai pot să zbor.

(Octavian, 2009)

Octavian Petrescu - Marii Negre

O, mare, ai rămas în ochii mei
Aceeaşi pânză rece, sclipitoare,
Ce oglindeşte-n frumuseţea ei
Eternitatea ploilor de soare.
Mişcarea undei tale o resimt
În sufletu-mi ce zboară peste tine,
Un pescăruş de lacrimă unind
Tremurul tău cu freamătul din mine.

După atâta vreme, m-am întors!
Da, nu mai sunt copilul de-altădată!
Dar inima cu ochii de copil…
Aceasta nu se pierde niciodată.
Deplina ta mişcare de lumini
Întoarce clipa risipită-n soare,
Căci nu mai plâng că timpul a trecut
Şi nu mai simt că sufletul mă doare.

Mereu am vrut în versuri să te cânt,
Dar m-am oprit, căci nu găseam cuvinte.
Întotdeauna lumea mă scotea
Din marea mea de patimă fierbinte.
Acum, c-am reuşit să scriu ceva,
Sper să mă porţi în cântecul din tine,
Iar peste timp, când n-oi mai fi aici,
Să îţi aduci aminte şi de mine.

(Octavian, 2010)

A Whisper Away - Verbe

Culeg
un pumn de stele
din nimic.
Tremură gândul
când le ating
cu glas de pasare-lună.

E încă rece în cuvânt.

Înalț
pe vârfuri de vânt
frunte de trestie verde.
Adulmec fierbinte
ceaiul de cireșe furate
din buze crăpate de sete.

Whisper ~ ianuarie 2011

A Whisper Away - Cer de ciocolată

Mi se deschide
un colț de iarbă udă
în minus de silabă.
Nu știu să înghit cuvinte de tine,
nu știu să tac șoapte de mine.

Respir sevă fierbinte
și simt jarul din mâine
înghețat în careul de inimi
poticnit pe umărul nopții.

Cos ultimul strigăt
pe-o funie de fum
în care mi-am încâlcit fără minte
un cântec răgușit de gol.

Clipa dă cu pumnul
în pieptul unei raze
ce-și trage aerul cu greu:
-Pleacă! S-a închis!
Azi n-avem cer de ciocolată!


Whisper ~ 6.1. 2012

Radu Adrian Gelu - Ea, oare e Venus, Afrodită?

O… tu a lui Zeus prea fică,
ce pe tronu-ţi de Afrodită,
domneşti iubirea aţintită,
Olimpul, ce poate să zică?...

Zeiţă rebelă, şi prea belă,
veşnic îndrăgostită, iubită,
cu dorinţe de nechibzuită,
spuma mării-ţi e o dantelă…

Mrejele-ţi în a iubirii temple,
sunt şi cântate şi venerate,
fete-n voal-s înveşmântate,
frenezia-ţi să-o contemple…

Mirtul sacru atins-a lebăda,
şi porumbelul şi rândunica,
şi sacre fiindu-ţi şi levănţica,
a iubirii simbol, zise legenda…

Lui Ares-Marte într-o iubire,
pe Cupidon il zămisli cu drag,
un veşnic ghiduş, a-ţi fi toiag,
împletindu-i a săgeţii ochire…

O! te-aud, te cuget, te văd…
sclipiri azurii pitii-n privire,
celei ingenuă Giocondă vie,
ai fi săgeţi Cupidon-prăpăd…

Dintr-un cer a terestre stele,
cu-alte raiuri şi posibili zei,
desfăcuta pleoapă a divei,
ningea fulgi a lunii-n bezele…

Zâmbet, zeiţă-n provocare,
cu dulci patimi şi suspine,
candid, răpune pe oricine,
arzând inimi-n a iubirii altare…

Ochii-n văpaie cuprinzători,
sălbatică furtună-mi sărută,
sclaviei-mi în mrejele-i ajută,
a veghea chinul, zeiță-n nori...

A dorului fecioară, se scaldă,
eclipsând aştri şi luna-n amor,
în nectarul florilor, aţâţător,
iată-mă dus-n genunea-i caldă…

Mihaela Aldea - De mai...târziu

Îmi arcuiesc fiecare simţ, hrănindu-l
cu trupuri ce vindecă insomnie
obosite de versuri
îşi întind braţe; pot visa…
fură galben păgân de pe Calea Lactee
dulce din soare
parfum curge, şiroind aer poeme.

iubiţii îşi fac cu ochiul printre stamine

Lui Eminescu îi mângâie tâmpla,
când încep sămănătorii
lucrul la elegii, suspină atunci implorând
„ o, rămâi...” „...floare albastră!”
de dorul dorului, cântă-ntr-o seară
pe deal... la un ceai.

Eu, aştept să mă petreacă
dinspre nicăieri spre niciunde vremelnicie
rămasă fără seva raţiunii de a fi.
am lăsat esenţa în singurul pocal uitat rătăcit
la rădăcinile copacului de lângă fântână.

dacă le privesc mai atentă seamănă
cu trupuri de stele,
felinare, uitate-n arbore bătrân, noapte...
străjuiesc boem oraşul
printre tramvaie,
măsurând paşi de poeţi ...
deschid vernisaje-n Copou în fiecare lună,
de mai...târziu.
flori de tei...