Petre Violetta - Amintiri despre Eminescu

Ce s-au mai dus anii tineri în zbor
Cu Eminescu şi versul tăcut
Pleoapele tainic s-au mai zbătut
În aşteptarea astralului dor...

Cum au trecut clipe-n neant rătăcind
Încă aud un oftat de iubire
Din ne-ndoielnica lui rătăcire
Într-o oglindă de lac scânteind...

Un singur dor pe la margini de mare
A mai rămas să suspine, în gând
Un cer senin , cu nori albi de cuvânt
Toate încap într-o dulce chemare...

Cobori, către mine Luceafăr , din Cer!
Alunecând pe o rază târzie
Eu îţi voi fi doar poemul-soţie
În aşternuturi de gând...din eter..

Corina Nica - Odă poetului nepereche

Te-ai dus când multe-aveai de spus,
Am recitit frumoase rânduri
Dar steaua ta e-acolo sus
Lumină sfântă peste gânduri.

Tu, flacără ce-ai ars scriind,
Ai definit iar poezia.
Fără să vrei ai devenit
Simbolul ei și veșnicia.

Au vrut ca tine mulți a scrie
Dar cât cuprinde universul
Și cât s-o scrie poezie
Doar unul fi-va Eminescu!

 (15 ian 2012, Corina)

Octavian Petrescu - Floare ofilita

Iubitei i-am trimis o floare
Să-i spun că-s singur şi mi-e greu,
N-a vrut s-o ia atunci, iar floarea
S-a veştejit în pieptul meu.

A trecut vremea, iar iubita
La mine iarăşi a venit,
Şi-am vrut s-o iert, dar ea, Iubirea,
Rămas-a-n floarea ce-a murit…

(Octavian, 2008)

Stelian Maria - Un an mai tarziu

Ma doare sufletul pan` la refuz,
In somnul meu padurea joaca teatru
Si noaptea are rol de psihiatru
Cu rezultatul primului obuz.

Mi-a mai ramas o rana cat un mit
Si niciodata n-are vindecare,
Doar trupul meu se stinge ca o boare
Alunecand spre minus infinit.

Ma doare, ma-nspaimanta si ma doare
Pamantul ca o mierla, ca o floare,
Ca un balsam ciudat rasfrant in par
Ma doare-al tarii mele adevar !

Stelian Maria
24 aprilie 1991

Corina Nica - Povestea unei fetite triste

Micuta tatăl si-a pierdut
Pe cand avea cinci luni
De-atunci s-au dus sase ani buni
Si fata a crescut.
La grădinită se citea
Povestea cu minuni,
Cu oameni răi si oameni buni,
Fetita asculta.
O intrebare i s-a pus:
Din lada fermecată
Dacă ar fi s-alegi odată
Tu, draga mea, ce-ai vrea?
Pe tatăl meu de sus!
Veni al său răspuns.
Copiii toti doresc ceva
Ce mama poate cumpăra
Dar, scumpa mea, micuta mea
Chiar asta nu-ti pot da!
Si de va fi al meu cuvant
Să-l poată auzi
Mai multi părinti, mai multi copii
Să zic-o rugă-n gând...

(Corina,16 sept. 2011)

Stelian Maria - Lumea noastra

Eu ti-am pus iubito la picioare totul
In aceasta lume, ca un legamant,
Vremea mea apune, ma cam doare cotul,
Ma cam dor genunchii si ma simt pamant.

Ochii mi-s de ceara, trupul meu se-ndoaie
Si mi-am pus toiagul noduros in cui,
Vremea noastra plange ca o sfanta ploaie
Dar ce-i pasa lumii, lumii nimanui ?

Pe pamant e cerul, Doamne ce lumina,
Ce apocalipsa mi-a fost dat sa vad
Si sa stii iubito ca eu sunt de vina,
Tu mi-ai dat suflare, eu ti-am dat prapad.

Valul isi intoarce fruntea catre barca,
Marea sangereaza toata spre apus,
Soarele-i o lume ce apune parca,
Noi suntem o lume ce demult s-a dus !

Stelian Maria

Octavian Petrescu - Protest

În tăcerea României,
Ceasul a-nceput să bată…
Lumea a ieşit în stradă,
Tristă şi înfometată.

Lumea e scârbită astăzi
De atâtea biruri grele,
Iar cei care conduc ţara
Se ascund după perdele.

E un semn că omul încă
Mai trăieşte şi mai poate,
Şi, în ciuda-nfometării,
Are încă demnitate,

Şi că nu degeaba-l poartă
În cuvânt pe Eminescu,
Şi că nu degeaba ţara
L-a vrut mort pe Ceauşescu.

E scârbită lumea astăzi,
Când minciuna-i tot mai mare,
E scârbită lumea astăzi
De atâta-nfometare,

E scârbită lumea astăzi
De atâtea vorbe goale,
E scârbită lumea astăzi
Să mai moară prin spitale,

E scârbită lumea astăzi
De răbdare şi hoţie,
E scârbită lumea astăzi
Chiar de biata Românie,

E scârbită lumea astăzi
Că nu-i nimeni să o vadă,
E scârbită lumea astăzi
Şi, cu scârbă, strigă-n stradă!

Iar cei mari, fruntaşii ţării,
În aceste clipe grele,
În loc să-şi respecte rangul,
Stau ascunsi dupa perdele.

Mâine vor ieşi în faţă
Cu frumoase declaraţii,
Încercând să-i intre lumii
Ca şi pân-acum, în graţii,

Precizând că huliganii
Sunt motivu-acestui rău,
Ignorând o-ntreagă ţară
Care cere dreptul său.

Pentru mulţi, puterea-i scopul,
Nu există sentimente!
Nu contează muritorii
Ce n-au bani de tratamente,

Nu contează nici copiii
Care pleacă de acasă,
Nu contează nici părinţii
Care n-au nimic pe masă,

Nu contează câţi muriră,
Nici câţi vor muri la anul…
Ci contează doar puterea
Ce, prin bir, le-aduce banul!

Octavian Petrescu
- 16/01/2012

Radu Adrian Gelu - Vino… deşi e vis…

Mi-am rostit gândul în mine,
să-ţi trimit, iar a visului vrajă,
ca dorul meu a îţi sta strajă,
un limpede râu, să-ţi suspine…

Încurcat în pleată, el vântul,
cu fine degete, subţiri chiar,
îmi aduce mângâierea-n dar
de departe, dulce frământul…

Întind o mână de-ntâmpinare
şi doar timpul, vine spre mine,
singur, zborul gândului la tine
face curse tainice fără încetare…

Tu din zboru-ţi, vino spre mine,
în aşteptare, prins-am rădăcini,
ca pinul stingher, sub colţi alpini
cu frunze tremurânde şi puţine…

Între cer și pământ copac stând,
cerul, vârful pare că mi-l îndoaie
spre izvorul alb, lacrimimă ploaie,
ce udă-nrădăcinarea, aşteptând…

Rădăcina e înlănţuită-n aprig dor,
verde iubire a-mi fi visul împlinit,
în blues sau vals, freamăt infinit,
înlănţuiţi a fi, şi-n mileniul viitor…

Ca Dalila tu mă-nconjoară, liană
mlădie, fii a copacu-mi zâmbet,
iederă şi pin, visător cuplu veget,
veşnicia iubirii, a naturii coloană…

Valsu-ţi drag , blues-ul meu tandru,
curată nebunie-n dans, pas cu pas,
înlănţuiţi, vor ţine ritmul iubirii glas,
fericire, în a vieţii tainic meandru…

Lângă obrazu-mi fierbinte, iederă tu
culcă obrazu-ţi cu zâmbet susurând,
răcoreşte pieptu-mi cu sânii cântând,
bucurând inima ce-n dor , tot se zbătu…

Vino iubito, orchestra visului ne cântă,
cu rochiţa-ţi cea verde fii zână balerină,
în piruete trunchiu-nconjoară, şi-I alină,
găsindu-ţi popas cu sufletu-mi ambient…

Punând geană pe geană, am avut un vis,
în iubire, campion al curselor ratate,
purtând stigmatul cuştii cele abonate,
respir azi până la alt vis, a fi-n paradis…

Corina Nica - Te iubesc

Am căutat prin lume un strop de tinerețe.
Erai chiar lângă mine, tu, zâmbet liniștit.
Într-un sărut topit-am toți munții de tristețe
Din acea clipă numai pe tine te-am iubit.

Toți anii împreună au fost și sunt tezaur
Tu ești și-acum același, mai înțelept, mai bun
Eu sunt a ta pereche, cu doi micuți de aur
Îmi înțelegi dorințe-nainte să le spun.

Și te iubesc, într-una, de parcă n-avem vreme
De parcă trece viața mai iute decât vrem
Iar glasul meu te-așteaptă-nainte să te cheme
Să ne-mpletim iubirea, al fericirii ghem!

Zavoianu Vali - Piesă în două acte - actul I

Două personaje ne-mbrăcăm în "singur"
Şi jucăm în piesa scrisă pentru doi
C-un scenariu care pâlpâie nesigur
Când cortina vieţii cade peste noi.

Ne-agăţăm de vise strânse împreună
Lumânări aprinse pe un caldarâm
Unde prinzi o şoaptă să mi-o faci cunună
Să trăim iubirea pe un alt tărâm.

Prinde-mă în braţe peste continente
Să ieşim din scena oamenilor trişti
Să ne umplem golul azi cu sentimente
Să mă-mbrac în tine, pentru că exişti.

"A iubi" iubite, c-un sărut conjugă
Verbul până-n moarte cu fiinţa mea
Înălţa-voi astăzi către ceruri rugă
Să scriu eu scenariul şi să fiu a ta.

17.01.2012, Zavoianu Vali