Stelian Maria - Un an mai tarziu

Ma doare sufletul pan` la refuz,
In somnul meu padurea joaca teatru
Si noaptea are rol de psihiatru
Cu rezultatul primului obuz.

Mi-a mai ramas o rana cat un mit
Si niciodata n-are vindecare,
Doar trupul meu se stinge ca o boare
Alunecand spre minus infinit.

Ma doare, ma-nspaimanta si ma doare
Pamantul ca o mierla, ca o floare,
Ca un balsam ciudat rasfrant in par
Ma doare-al tarii mele adevar !

Stelian Maria
24 aprilie 1991