Horia Brenciu si Loredana - Mi-e dor de tine

A Whisper Away

ACEST VIDEO APARTINE PROTV ! I DO NOT OWN THIS SONG ! NO COPYRIGHT INTENDED.
Horia Brenciu si Loredana Groza interpreteaza la Vocea Romaniei "Mi-e dor de tine" in memoria Malinei Olinescu

Janis Joplin - Maybe

Alexandra Manea

wish now more than ever that i wasn't born in the 90's. i like a lot of new music but i just would rather be listening to janis joplin, jimi hendrix, bob marley, and the who more than anything.
heyitskiahh

A Whisper Away - Negru pe alb

Sunt un om simplu.
Am început
să scriu cuvinte
albe pe alb,
apoi viața mi-a arătat
ca ea poate scrie
„soarta” cu negru pe negru.

Destinul mi-a scris
”suflet” cu sânge
din ciocul pasării cu ochi de rubin
și-apoi mi-a închis glasul timpului
într-o inimă de sticlă.

După trei zile măsurate cu veac,
mi-am zis să nu pierd negativul clipelor.
E tot ce am si mi-a rămas după,
și-l scriu cu negru pe alb,
pe colțul ucis de suflet.

Octavian Petrescu - Poemul copilariei

A trecut timpul, a trecut
Fără cuvinte, făr-o veste,
Lăsând în urma lui, lăsând
Decât miraj, decât poveste!
Retras în sine, îl ascult,
Îi ascult plânsul, râsul, zborul,
Eu, personajul de demult,
Şi eu, de astăzi, scriitorul.

Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu,
- Nevrând să îl imit pe Creangă -
Spre trecut trag mereu, mereu,
Căci dragă mi-este, - cât de dragă! -
Pierdută pentru veşnicie,
Ca o corabie în zări,
Frumoasă, făr-asemănări,
Iubita mea copilărie!

O, şi acolo, în trecut,
Parcă o văd venind pe mama,
Cu părul ei bălai, frumos,
Şi ochi căprui, cum este toamna,
Cum ca-ntr-o operă de vis
Îşi mângâia copilul dulce,
Poveşti frumoase îi spunea
Şi îi cânta, ca să se culce.

Cât de frumoase amintiri
Sunt cele-ale copilăriei!
Mi-aduc aminte chipul drag
Al Lui Iisus, şi al Mariei.
Era de Paşti şi mă duceam
La-mpărtăşit, de dimineaţă,
Pe nemâncate, ca să fiu
Curat la trup, senin la faţă,
Şi ce senzaţie trăiam,
De mă născusem parcă iară,
Dar nu din carne, ci din duh
Ce mirosea a primăvară!

Ca toţi copiii, la scăldat
Nu ratam poate niciodată
Să merg, împins de-un dor curat
De-a prinde-n braţe lumea toată.
Mă mai loveam din când în când,
Dar nu ştiam ce este rana,
Căci mă gândeam: Acasă-ajung
Şi-acolo mă aşteaptă mama!
Mă bandajează cu-n crâmpei
De carpă umedă şi rece,
Iar eu privesc cum mâna ei
Mă mângâie încet… Şi-mi trece.
Îmi zice tata un cuvânt
Mai îndârjit, ca o povaţă,
Cu glasul tare, chipul blând…
O contradicţie măreaţă.

La mare, noaptea, toţi plecam
În zori de zi, întotdeauna.
Când în maşină mă suiam,
Aş fi primit cu mine luna,
Atât de fericit eram,
Că nu pot scrie sentimentul,
Nici necuvântul n-ar putea
Să-i inventeze alfabetul.
Miros de ceai şi de cafea
Aveam în nări, în ochi splendoarea
Vieţii, aşteptând, simţind
Că mâine voi atinge marea.

Un înger pur, netemător,
Slăvind icoana tinereţii,
Desculţ umblam prin ploi, desculţ
De ghete şi de grija vieţii.
Pe râuleţele de ploi
Puneam chibrituri să plutească,
Apoi la-ntrecere ne luam
Cu-aceste bărci din lumea noastră,
Noi, vechi prieteni, toţi crescuţi
Pe-aleea veche, legendară,
Unde alunii nevăzuţi
Îşi mişcau coama milenară.

Sau la cules de melci mergeam,
Şi de-aia inima îmi creşte
Când Barbu lumii povesteşte…
La plasă sau la kil’ vindeam.
Munceam o zi pentr-un bănuţ,
Dar banul ala… Ce valoare!
Când îl prindeam nerăbdător
Cu mâini micuţe şi murdare!

Multe-s de spus, multe poveşti
În mintea caldă mi se-arată,
Dar printre ele strălucesc
Mai mult acelea de zăpadă,
Căci sărbătorile de vis,
Pe care iarna le-mpleteşte,
Sunt tot ce are mai frumos
În el, un suflet ce trăieşte…
Cu Moş Crăciun venind tiptil
La brad, cadouri să aducă,
Cu sănii lunecând frumos
Pe pârtia legată-n luncă,
Cu glasuri calde de copii
Şi seri frumoase, de poveste,
Încât ce-a fost şi nu mai este
Nu poţi trăda, nu poţi răni.

Iar azi, iar azi… pierdut e totul,
Neliniştit şi tainic crez.
Aş plânge, dar o să vă pară
Că nu-i normal, exagerez,
Deşi cât de fragil e omul,
Cât de firav şi de umil
În faţa timpului, nu ştie,
Şi asta-l face iar copil.

Dincolo de a sorţii faţă,
Dincolo de al ei ecou,
De tinereţea ce îngheaţă
Şi nu va mai zâmbi din nou,
Ascunşi acolo, în abisuri,
Dar luminaţi de Dumnezeu,
Tinzând mereu spre puritate,
Doi ochi frumoşi trăiesc mereu.

Cu acei ochi privesc iubirea,
Copilăria ce-a trecut.
E-atat de mare fericirea,
Şi totuşi cât de abătut
De la-l ei zbor, mă simt întruna,
Şi-n loc să plâng de fericit
Că am trăit-o cu putere,
Eu o jelesc, că a murit!

Esenin mi se pare-aproape
De zborul şi de plânsul meu;
Pe Eminescu-l simt în lira
Regretului, şi-mi este greu;
Din când în când mă-ndeamnă Puşkin
Să lupt, urlând, ca un bărbat
Adevărat, care iubeşte
Doar prin instinct, descătuşat!
Ca Lenau caut prin sertare
O amintire, un cuvânt,
Îndurerat de despărţirea
Ce n-o poţi şterge pe pământ.
Aş pune cărţile deoparte
Pe-un câmp de flori, şi foc le-aş da!
Şi-aşa, cu fiecare carte
Ce arde, să salvez ceva!

Iertaţi-mi zâmbetul ce cade
În suferintă ne-ncetat!
Nu-s demn să plâng printre cuvinte
Când alţii plâng cu-adevărat,
Dar pură, ea, copilăria,
Cu tot ce-a fost, cu ce-a rămas,
O voi rosti întotdeauna,
O voi păstra mereu în glas.

Că deşi timpul răvăşit-a
Această lume-armonioasă,
În ea sunt toţi ai mei alături
Şi nimeni nu-i plecat de-acasă,
În ea îmi strâng în braţe fraţii
Cu care azi abia vorbesc,
În ea îmi strâng părinţii-n braţe
Şi pot să strig că îi iubesc,
Acolo mi-a rămas un zâmbet
Ce astăzi uit să-l dăruiesc…

(Octavian, 2010)

Radu Adrian Gelu - Simplu... Ninge!

Din norul de abanos, albastru
puful de vapori plânge
lacrimi steluțe din cristal lăptos,
cu ace în cruci multe...

Zbor-n bucle mii, circulare
în spirale turbionare
perfect sincronizate-n haos,
cu sticliri pâlpâitoare...

Încolo și-ncoace, tot dansează
pe valurile de vânt
prin dezordine tot înverșunate,
în șurub cu pasul rupt...

Trag iuți draperii, tot driblând
în rotații uluitoare
prin destinul ancestral repetat,
fulguiesc-n splendoare...

Sărut de cristale, se depun
iubirii gravitaționale
mângâind cu pătura fantezie,
o lume-n legământ...

Zavoianu Vali - Promisiune

De ce iubire albastrie
Imi ceri mereu mereu simbrie
De lacrimi, dor, melancolie?

De ce iubire sidefata
Nu-mi mangai inima curata
Doar cu alint de stea brodata?

De ce iubire, dulce tril
Nu-mi lasi tu chipul de copil
Sa iti zambeasca in april?

De ce iubire-amagitoare
Minune stransa in culoare
Crestezi in suflet si ma doare?

Iti jur ca daca-mi esti senina
Iti daruiesc munti de lumina
Si-ti fac surasul radacina.

Si iti mai jur pe viata toata
Sa nu te mint chiar niciodata
Iubirea mea nemasurata!

13.12.2011, Zavoianu Vali

Ene Adrian Daniel - Lacrima iubirii

Azi, iubito, pentru tine
Scriu un vers cu patimă,
De-l citeşti gândind la mine,
Poate verşi o lacrimă.

Lacrima de o să-ţi curgă
Pe obraz alunecând,
Din iubire să ajungă
Peste trupul meu flămând.

Lacrima de o să-ţi pice
În palmă să cadă aş vrea,
Voi sorbi-o şi-ţi voi zice
Să fii veşnicia mea!

Lacrima de o să-ţi cadă
Peste gândul ce mi-e spin,
Îi opreşti goana nomadă
Din pustie c-un suspin.

Lacrima ţi-e bob de rouă,
Literă plutind în vânt,
Frază dulce, dacă plouă,
Şi lumină la cuvânt.

Lacrima de ţi-e uscată
Când stai seara pe covor,
Nu eşti tu cea vinovată
Când plânge un scriitor.

Pe o foaie de hârtie,
Versuri s-au amestecat,
Peste ele cade vie
Lacrima ce-am aşteptat.

Lacrima-i un strop de apă,
De-i senină sau cu nori,
Ea ne naşte, ne îngroapă
Lângă un buchet de flori.

Alexandra Manea - Indemn

Aduna-ma, te rog, la tine-n gand,
Ca sa-mi inund simtirile opace
Cu mintea ta, intr-una frematand,
Sa stiu tot ce te bucura si-ti place.

Culege-ma-n privirea ta senina,
Ca sa ma pierd in negrul lor abis,
Sa simt ca pana la refuz mi-e plina
Fiinta cu-amorul tau cel interzis.

Striveste-ma-n surasul tau stingher,
Ca sa visez ca-s inger cu aripile fine
Si sa ma-nalt mai sus de-albastrul cer,
Ca sa aduc din rai un cantec pentru tine.

Si strange-ma in palma ta sfioasa,
Ca sa cutreier printre liniile ei
Ca intr-un parc si sa ma simt acasa
Printre tacutele-i alei.

Respira-ma in fiecare dimineata,
Sa ma-nfior cand in al tau plaman
Cu aerul cel rece, ca de gheata,
Ajung, stiind ca-aici am sa raman.

Fumeaza-ma la fiecare ceas de seara,
Ca sa-ti patrund fiinta ca un fum,
Sa nu mai simt ca dorul ma omoara,
Sa arda-a’ mele temeri ca un scrum.

Zambeste-ma cand florile de tei
Isi cern parfumul in fiinta ta,
Ca fericiti sa fim toti trei:
Tu, teiul si-un crampei din viata mea.

Ascunde-ma in glasu-ti linistit,
Ca sa rostesc cuvinte de amor,
Sa stii ca doar pe tine te-am iubit
Si-n inima sa-ti cante versul lor.

Arunca-ma in coltul sufletului tau
Si leaga-ma, caci stiu ca-mi va fi bine
Si ca nicicand nu ai sa-mi faci vreun rau,
C-am sa traiesc in tine asa cum se cuvine.

C.A.M. – 13.12.2011

Petre Violetta - În lacrima dimineţii

Pe o margine de gând
Te anin în pomul vieţii;
Tu deschide-mi rând pe rând
Ferestrele dimineţii.
Dă-mi răcoarea din păduri
Şi în gene adu-mi zorii,
Ai grijă să nu îmi furi
Vremea când pleacă cocorii.
Liniştea din noaptea sfântă
Mai aşează-mi peste vise,
Ia-mi dorul ce mă frământă,
Dă-mi iubirile promise!
Nu uita să ai la tine,
Când aripa vei deschide
Cheia clipelor divine
Rătăcită-ntre firide.
Pe o margine de gând
Te aştept în pomul vieţii,
Prinde-mi ochiul fremătând
În lacrima dimineţii...

Petre Violetta - Petale de nufăr

O floare de nufăr îşi pleacă petale,
'N oglinda tăcută ce-adoarme dureri,
Mai cântă-mi, iubite din rănile tale,
Mai dă-mi o albastră-amintire de ieri...

Şi lasă-mi o noapte pe frunte să-mi ningă
Din gândul ascuns printre sălcii şi nori,
Doar visele tale cu dor să-mi atingă
Petale de nufăr, petale de zori...

Din palma-ţi rănită-n sărutul plecării
Mai simt mângâierea tăcerii din noi.
Ne plânge-aşteptarea în taina-nserării
Când norii se-apleacă cu umbre şi ploi...

Şi nimeni nu ştie că timpul se-mbracă
'N petale de nufăr pierdut în noroi
Şi nici o durere n-aşteaptă să treacă
Un pas fără tine, un pas fără noi...