Ziua este sala de naştere a clipelor şi morga orelor ce se aruncă din viaţă.
în fiecare seară
îmi spun că nu ştiu ce să fac
cu ziua de mâine
aştept apatică dimineţile
orele
una câte una
toate la fel de triste
un şir cenuşiu
ieşit dintr-un hol de ospiciu
o caravană a morţii
trece pe lângă mine
târându-şi paşii prin tăcerea
în care mă prefac că sunt vie
încep să silabisesc în gând
frânturi de viaţă
lucru obositor pentru cineva
care nu a învăţat să trăiască:
fiindcă sau pierdut literele
de care avea nevoie
HD 28.02.2013 RM
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu