TRISTEŢI de Boris Ioachim

Pe sub salcâmi, pe sub arţari,
Cu oameni mici, cu oameni mari
Mă întâlnesc – dar trec prin ei
Cu ochii mei, de teamă grei.

Printre aleile cu plopi
Secer dureri şi le fac snopi
Şi apoi le ard şi le fac scrum
Şi le presar pe-un searbăd drum.

Şi pe-acest drum, lipsit de rost,
Număr iubirile ce-au fost
Şi număr aspre despărţiri –
Şi număr lacrimi şi priviri.

Sub cerul căptuşit cu nori
Se trec zădufuri şi ninsori
Lăsând, ofrandă-n urma lor,
Nimicul – poleit cu dor.

În dimineţile ce vin
Ghicesc tăceri, ghicesc suspin
Şi sub iluzii ce se sting
Doar amintirile mă ning.

...Pe sub salcâmi, printre arţari,
Cu oameni mici – ce se cred mari
Mă întâlnesc... dar nu mai ştiu
De sunt plecat – de mai sunt viu...