Ştiu!... de Radu Adrian Gelu

Ştiu! Doare... şi lacrima nu se usucă

- plutind în îndoială.
Crezând că fericirea-i o dată în viaţă
- cicatricea-i deschisă.
Iubirea, bucuria, toate sunt amintire
- soarta planul schimbă.
Visată, sperată, ea a avut o virtute
- o castă puritate.
Plânsul cel surd are lacrimile tăcute
- oare-i vanitate?
Amintirile estompate-n lacrimi, în zadar
- deşert de promisiuni.
Dacă mi-a fost a fi o dată fericirea trăită
- viaţa are totuşi sens!