NEMIȘCAREA TRĂIRII -tablou- de Stefan Oana Valentin

tăcerea cireșelor îmbujorate

așteptând cuminți culesul
pe margine verde de frunză,
cu sete vie de sacrificiu. 

zgomot de licurici stelari
împăienjenind toată noaptea
neîntortocheat de liniar 
ca un drum sec, de lapte.

visul, indescifrabil, peren,
pune timp fix, neadormirii
de ochi, mirat întredeschiși,
capodoperă, dimineții.

felinare, îmbâcsite trist 
de prea mulți pași aiurea
cu miasme vechi, fum
greu, negru nedislocat.

apa ce bâlbâie infinitul
de mult prea multe ori
numărând în șoaptă limpede 
și repede, curgerea.

iluzia nevoii de lumină
pentru cunoașterea lunii
frica despletită-n păduri
prea dese ce urlă genunchi.

degetele strânse aprig
ucigând palme curate
și roca desprinsă devreme 
când nu vrei să zbori.

mișcarea vie din gheață
-molecular vorbind-
și zăpadă ce tace rece,
din frică de ghiocei.

netrăirea e doar mișcare
în pași de timp.

17 06 2012
ȘTEFAN OANĂ