Mortul cel frumos-- unui prieten "plecat" de Costel Suditu

Mă trec fiori!

Aud ca mori...
Ding-dong-dang!
În buzunare mâna bag
Să scot un ban
De am;

Clopote de-aramă,
Sfarmă
Liniştea din pom;
Păsărele-n crom,
Prinse-n lucii raze,
Zboară, nu mai dorm;

Se aude-o babă
Care are treabă:
Tare mai boceşte!
Cela ce loveşte
Clopot fără grabă...
Bine, bătrâneşte;

Se aude popa
Când cu mâna, hopa!...
"Strânge"... aleluia!
Cruce acestuia
Făcând lin cu roba;

Vin cu ochi sticlindă,
Gura aburindă
Că e frig şi ger,
Mâna să întindă,
Pomană să prindă,
Că de nu, ei cer!

Sunt sărmanii lumii,
Cei ce nu muncesc,
Beau doar şi mănâncă
Şi vorbesc cu pumnii,
Nu se obosesc
Cu vreo treabă-a face,
Căci destul de greu
E să fii sărman si pe sine-a place;

-"Să muncesc chiar eu 
când în graba mare
Fiecare moare
şi pomană face"?!!...

Cu privirea-n jos,
Vântul ne străbate;
Bocetele cos
Amintiri curbate;

Te-ai petrecut şi tu...
Din colivă-am luat,
Lacrimă-am vărsat
Fără-a spune "nu";

Ştiam c-ai să pleci
Fără să te treci...
Ai fost un rebel
Tânăr, arătos;

Cine este el?...
Este doar... un miel;
Mortul cel frumos.