IUBEŞTE-MĂ CU FOC ! de Patricia Serbanescu

iubeşte-mă cu foc şi nu uita,

că dragostea-i ocazie de durere
şi-atunci când lacrimi s-ar vărsa
e un tribut, ce suferinţa încă-l cere...

iubeşte-mi ochii ce te-adoră
cum te-au văzut, ei au clipit
picură-n suflet ca o rouă,
zâmbetu-ţi dulce de zenit…

întinde braţele să te cuprind,
îmbină mâinile ce te ating,
dezleagă-mi sufletul de vină
iubitul meu, mi-aduci lumină…

de laşi iubirea să-şi urmeze cursul
vei asculta şi cum zvâcneşte pulsul…
trăieşte-ţi clipa minunată,
ea este unică şi însemnată…

cu mii de doruri ce migrează-n noi
învie sentimentele, ce vin în roi
am trupul presărat cu deşi fiori
şi sufletul ce zburdă-acum pe nori...

aşteaptă-mă, te văd mereu ascuns
ca un torent te năpusteşti din nepătruns!
iubirea ta, aici... e cu alai... de muuuult,
îţi cauţi jumătatea pe-acest plai...

să nu-mi laşi sufletu-n nevoi
pământ uscat, lipsit de ploi...
iubeşte-mi viaţa, încerc iar să păşesc
aproape-i clipa ce intră în firesc...

ridică-mă în ceruri cu iubire!
mi-a mai rămas să fac, un singur pas...
primeşte-mă în cuibul gol, rămas
şi pentru restul vieţii... fă popas!