Grădina din vară... de Nicoara Nicolae-Horia

Nici eu nu am crezut, dar simt acum,

Mi-e martor din cuvinte Dumnezeu,
Când trec prin via din grădină cum
Se vindecă de toate lutul meu

Şi mă pătrunde duhul cel înalt
Şi apa se-nfioară în fântână,
Nici nu mai ştiu cât sunt din celălalt,
De care veşnicia mă amână...

Îmi pipăi dorul şi-i atât de viu!
Din cel ce sunt nimic nu mă mai doare,
E vară şi-i lumină-n tot ce scriu
Şi cerul curge-albastru din culoare...

Te-aştept în ceasul meu de liturghie,
Aici unde nu doarme niciun gând-
Se-aude vântul, oare el să fie,
Ori paşii tăi prin aerul flămând?!