Ca un semn de
întrebare,
Zorii săi cu-arginţi m-ar vinde,
Fără nici o remuşcare.
De mi-aş face-o luna plină,
Hei... ce aş mai ascunde noaptea,
Între sânii tăi iubito,
Aş îmbrăţişa şi moartea.
Şi-ar fi azi un mâine... sigur,
Priponit trainic de ieri,
S-ar desface-n mii de fire,
Şi ar plutii de nicăieri.
Zorii săi cu-arginţi m-ar vinde,
Fără nici o remuşcare.
De mi-aş face-o luna plină,
Hei... ce aş mai ascunde noaptea,
Între sânii tăi iubito,
Aş îmbrăţişa şi moartea.
Şi-ar fi azi un mâine... sigur,
Priponit trainic de ieri,
S-ar desface-n mii de fire,
Şi ar plutii de nicăieri.
Cătălin Ciorbă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu