‎...da-fé de Iurie Osoianu

Eu, Tudor Gheorghe în solii, trimis
Cu cântul meu pe plaiul României
-O flăcăruie a unei candele"n abis
Un dangăt trist , de clopot
în tăcerea Nemâniei...

...atât de singur împotrivă tuturor
Urât mărunt , urât pentru nimicuri
Ascuns în pasăre, deschis în zbor
Deschis în cântec
și deschis în vise...

Decând mă știu, mă știu venit
Din altă lume și din alte vremuri
Trimis de Infinitul infinit
Și de poeți trimis
și cu poeme

Prin recital de cântec- poezii
În stare să topească "n oameni fierul
-Prin foc ce arde"n tril de ciocârlii
Și"n vers nemuritor
de-a luil Vieru

Și prin simplețea erbii pe mormânt
Prin complicatul stropului de rouă
Încerc să va aduc printr"un cuvânt
Sublimul har ,
Dumnezeesc ,
și vouă...

Încerc să va transform din răi în blânzi
Și deznădejdea voastră în speranța...
Chiar nu vedeți că sunt că voi , flămînd
-De bunătate
sunt flămînd
și tolerantă...

Vă strig, vă rog , vă tot îndemn să reveniți
La frumusețea marțială a poeziei
Numai de ea mă poți să fii călăuzit
Prin tulburele vremi
a Nemâniei...

Dușmanii mei nu"s morile de vânt
E Capatos și generala îndobitocire
Și silicoanele prin care anticristul pe pămînt
Nu vrea
doar stapinirea trupului
ci vrea a firii

Și nu întîmplător am fost venit
Cu cântul meu pe plaiul l României
-O flăcăruie sunt de candelă"n abis
Un dangăt sunt de clopot
în tăcerea Nemâniei...

09 ianuarie 2012