comoara uitată de ‎Renate Müller‎

sufletul mi-l acoperisem 

cu zdrenţe
ca pe-un copil sărman 
mi-l înveleam

îl ascundeam la nevoie

tu eşti unicul 
ce s-a avântat fără teamă
în adâncurile mele sinistre

te plimbi prin mine
ca printr-un templu antic

întrezăreşti
razele diamantate 
care radiază de puritate
prin grămada înaltă de petice

şi înţelegi

Heidelberg 11.06.2012 RM