acoperindu-şi faţa şi zburând
pe-a cerului senin înaltă cale
un serafim mi se arată-n gând
purta în mână bobul de cărbune
şi jar de gura mea a apropiat
iar eu uimit de-o astfel de minune
mă simt făr`de păcate şi curat
sunt mai aproape de dumnezeire
cu crezul înfocat, clocotitor
scăpat mă simt acum de la pieire
şi viaţa o privesc încrezător
a desfiinţat prin asta serafimul
obstacolul tenebrelor din mine
şi simt cum mă cuprinde-acum sublimul
luminii
izvorâte de la Tine.
Ovidiu Oana-pârâu la
16 iunie 2012
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu