CĂUTĂRI… de Patricia Serbanescu

De-aş fi un trandafir înmiresmat,

petalele în vânt le-aş arunca,
Ce mult doresc să fii tu implicat
şi una din petale, s-o prinzi în mana ta.

M-ai osândit şi trupu-l simt de lut
sculptând în mine anatemă,
Iubire retrăiesc făr’de-nceput
descoperind şi faţa ei extremă…

Şi dac’aş fi un cedru pe-o colină
am împărţi acelaşi fruct, un conifer
Iar vântul şi furtuna ne-ar radia lumină,
conduşi de dansul nupţial spre cer…

Dar poate-n miezul sufletului nostru
o piatră-am fost în marea zbuciumată,
Plimbaţi în joacă, valuri ne-au crăpat
zdrobiţi de stânca dură, dantelată...

Prin căutări cernute voi învia iubirea
stăpână îmi va fi doar nemurirea...
Şi dacă voi găsi o rădăcină vie
la pieptul meu o ţin pentru vecie...

Am vânturat pământul, aştrii, cerul
pădurea-ncremenită şi marea şi eterul...
O scoică am pescuit într-un ocean primar,
acolo ne-am unit.... în perla de cleştar.