Tot aerul mi l-ai sorbit,
Iar golul mare din stomac
M-a lecuit de alt bărbat.
Destin capricios, ciudat,
Ce-n joacă parcă ne-a purtat
Când în adâncuri, suburbii,
Când în abise şi făclii.
Un joc de simţuri cântărite
De cel destin ce ne tot minte,
Că ne iubim nemăsurat,
Sau ne urâm neîncetat.
Capriciul lui ne-a subjugat
Şi-n întrebări ne-a tot ghidat.
Răspunsuri am găsit în noi,
Ca o răsplată... suntem doi.
Un tu şi eu, un tot comun,
Unde iubirea stă în turn
Mereu curată şi frumoasă
Ca o regină graţioasă.
Irina
Nedelciu la 31 mai 2012 ·
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu