ALBĂ PANĂ NEMAIÎNFOIATĂ de Stefan Oana Valentin

Tu,

erai acolo în genunchi
icoană încrustată în așteptare
la o lungime de aripă
de cer.

Trudeai pământul grijilor
în formă de zi
și-ți creștea așa de frumos
aluatul de gânduri,
așteptând cuptorul.

Împleteai vise cu mac
și cu miere de dor.
îngenunchiai întunericul
numărând pe degete
zilele fără furtună.

Împlineai, dinăuntrul tău,
desăvârșirea dansului de lebădă
cântând, plin, ecouri de ape
lăsând râul liber
sâ curgă.

Eu
la o lungime de aripă ruptă
lăcrimam scrâșnit vremuri
cu glod strâns sub pleoape
pline de prea mult târâș,
sub pământ
nu vedeam
cerul.

12 06 2012
ȘTEFAN OANĂ