port doliu de Renate Müller

în mine-i stare de durere
totul e în negru învelit
şi-n casă ţin obloanele lăsate

mă chinuie lumina la vedere
în mâini ţin capul sprijinit
eu tac cu lacrimi nevărsate :

şi nu gândesc nimic

HD 24.03.2013 RM

DRUMUL PÂNĂ LA TINE de Ioana Burghel

E așa departe pân la tine,
Că se rătăcește chiar și gândul,
Mă dezbracă noaptea în suspineȘi de jale plânge tot pământul.

La țărmul vieții nu e niciun port,
Pescărușii caută catargul,
O corabie cu un cap de mort
Despică apele și înaltul.

Se ascund potecile în neguri,
E lumină dincolo de ceață,
- Inimă aș vrea să nu mai tremuri
Când aștepți o altă dimineață.

Dacă... de Alexandra Manea

Dacă aş fi umbră, m-aş întinde alene sub pasul tău, ca să fiu una cu potecile pe care rătăceşte privirea ta. 
Dacă aş fi o pală de vânt, aş mângâia tâmpla ta stângă, ca să respir parfumul îngândurărilor tale.
Dacă aş fi ram visând că-s înger, te-aş proteja cu aripile-mi crescute din sideful florilor de cireş, ca să-ţi aflu mereu desenat pe chip zâmbetul plin de lumină.
Dacă aş fi negura nopţii, m-aş ascunde în pupila ta, ca să fiu sigură că numai tu vei şti unde să mă găseşti.
Dacă aş fi valul mării, te-aş îmbrăţişa în fiece dimineaţă, ca să spăl păcatele nopţilor în care m-am pierdut în tine.
Dacă aş fi prima şoaptă a răsăritului, aş săruta aburul respiraţiei tale, ca să măsor clipele visărilor în care pulsăm amândoi în bătaia aceleiaşi inimi.
Dacă aş fi ploaie, aş hrăni cu apă vie amintirile iubirii noastre trăite cu nesaţ în orice viaţă trecută, prezentă sau viitoare, ca nu cumva să se piardă în uitare.
Dacă aş fi iubire, m-aş strecura în abisul sufletului tău, ca să nu mă mai pot elibera de acolo niciodată...

CAM – 24.03.2013

Mă doare fiecare oră de Ovidiu Oana-pârâu

Mă doare fiecare oră!

Clepsidra lacomă îmi soarbe

Trecut şi mâine prinse-n horă,

Halucinante iele oarbe.

Şuvoi cerşind eliberarea

E răul care vrei să-l scuturi,

Zăgazul este neuitarea

Ca stropi răzleţi picând din ciuturi.

Dinspre nadiruri năruire

Vaginul clepsidrian tresare,

Siliciul, aspră dăruire,

La insolita penetrare.

comoara uitată de Renate Müller

sufletul mi-l acoperisem 
cu zdrenţe
ca pe-un copil sărman 
mi-l înveleam

îl ascundeam la nevoie

tu eşti unicul
ce s-a avântat fără teamă
în adâncurile mele sinistre

te plimbi prin mine
ca printr-un templu antic

întrezăreşti
razele diamantine
care radiază de puritate
prin grămada înaltă de petice

şi înţelegi

o clipă de rătăcire de Renate Müller

auzeam sunetul
solzilor de oţel
târâşul lamelor ascuţite 
foşneau sub podele
mă urmărea şerpuitoare
năluca imaginaţiei
cu ochi de viperă
printre crăpăturile
scândurilor de lemn
ştiam că nu poate
să mă ajungă
exista doar îngrădit
pericolul ce se numea:

tu ştii ?

Mi-a fost dor de Cătălin Codru

Mi-a fost dor de vocea ta...
Caldă care-mi spunea despre viaţă,
Povestea cum se nasc visele,
Ştia sa numere stelele fără sa le numere,
Ţinea minte toate lucrurile bune dintre noi...
Şi tu ai trimis un înger să-mi vorbească,
Acesta a trimis o mierlă.
Într-o dimineaţă ea mi-a vorbit cu vocea ta.
Au şi ele înaripatele legea lor cu ierarhii cu tot.
Înainte să-mi spună că începe să-mi fugă copilăria din ochi,
A oftat.
Am discutat aşa despre lumea mea,
Apoi despre lume în general şi...
Când să ne spunem păsurile.. nu m-a mai ascultat.
Avea şi alte “programări”...
Ştiu ca te-ai urcat la cer sa devii,
Una cu întregul... să fi parte din tot.
Dacă aş fi vrut un înger cu jumătate de normă,
Aş fi venit la Tine Cel care m-ai făcut...
Aşa ...ca tot omul,
Şi aş fi cerut ceva doar pentru mine, dar eu...
N-am vrut decât să-mi fie dor de vocea Ta.

Prima poezie de Elena Valeria Ciura

Oare cine, când şi unde
A ticluit primele versuri?
Sunt sigură că omul se rugaIar ruga dura cât seara ţinea
Ori , devreme, dimineaţa.

Când totul era aşezat,
Se putea sta cu puritatea la sfat!

Auzindu-l şi alţii, ce ciudat,
ce frumos sunau cuvintele în gura lui,
au început să inventeze şi muzica
şi aşa, se pare, că a apărut imnul şi oda!

Odată, pe cand se băteau
cavalerii lunii cu cei ai soarelui,
privighetoarea îşi încerca notele mai înalte,
un drumeţ, din altă parte
obosit şi chior de-un ochi
cu desagi plini cu cărţi
şi terfeloage de legi
a poposit la un castel
si a compus un rondel.

Un altul , atât de mult a îndrăgit poienile
si râurile noastre
că a rămas aicea , printre castre.

Şi-au mers şi dintre-ai noştri, mai departe
şi s-au întors cu altă carte-
cu genuri noi şi multe specii-
am început să concurăm cu grecii
şi cu romanii, ori cu alte naţii
venite pe aici cu banii
sau după bani,
pentru sărmanii de poeti
talentaţi,dar fara de talanţi
autoexilati pe stânci fără de viaţă
ori în tabun,furând câte-o mireasă!

Şi cum legenda spune
aici s-a rasturnat Cassiopeea,
peste neaoşele care, din care
ne privesc, uneori cu nerăbdare,
frumoasele muze,
susurând , printre cărnoasele buze.

Şi din primăvară până-n primăvară,
AICI se scrie, se dansează, se cântă
Şi se recită tot ce ajunge la stele
Smulgându-le lacrimi ori scăntei
Şuvoi pornind din cer in tei
Legându-ne fără curmei
De acest TEI ,fără de care
Am fi doar RĂTĂCIŢI în lumea mare...

Doresc… de Lacramioara Lacrima

Doresc, sa ma ascund acolo dupa un nor,
Sa nu cunosc durere si nici ce este dor…
Cand el va-ncepe a plange incet sau poate tare
Sa am curaj in mine, sa cred intr-o schimbare..
Doresc sa ma ascund dupa frumoasa luna
Ce seara sta pe cer si pare asa de buna…
Cand lumineaza, eu, in taina, sa privesc…
Pamantul, ape, munti…natura ce-o iubesc.
Doresc, sa ma ascund in apa marii albastre,
Sa freamat intr-o unda ce uimitor se zbate
Spre tarmul departat sa n-ajung in zadar
Placut sa ma-nfioare, sa rad mai des…nu rar
Doresc sa ma ascund, dar nu ma pot ascunde
Caci om sunt pe pamant si nu am cum, nici unde
O viata mi s-a dat…cere s-o pretuiesc…
Etern te voi iubi…esti tot ce imi doresc!

Doresc s-a alerg la tine, in brate sa ma tii,
Sa uiti clipele grele, sa-ncepi a ma iubi,
Privirea ta curata…caldura sa-mi trimita,
Atat imi e de frig, si doruri ma framanta
E dorul de acasa, de cel ce il iubesc
Mi-e dor de toti ai mei, sa-mi spui ca ma iubesti,
Doresc s-alung din drum orice amar de timp
Visand sa ne sadim iubire in rastimp
O vreme de-nceput cu soaptele-i dulcege
Ce-a fost cel mai frumos din nou ca sa ne lege
O dragoste cladita cu foc si pasiune
Iubitul meu frumos…esti tot ce am pe lume
Si lacrimi licaresc in ochisorii mei
Simtind acea magie, mister al dragostei,
Doresc ca orice clipa sa iti aduci aminte
Caci fara dragoste nimic nu-i ca-nainte…

SCRISOARE de Ion Ene Meteleu

Maicuta mea,
Bunica nu mai poate,e bolnava,
La scoala merg din ce in ce mai rar,
Mi-a zis ca intr-o zi va bea otrava
Si stau acasa,s-o opresc,macar.

Maicuta mea,
Un telefon macar as vrea sa-mi dai
Ca vreau sa mai aud iar glasul tau,
Ori numarul de-acasa nu-l mai ai ?!
As vrea sa stii ca fara tine-i greu.

Maicuta mea,
Sa stii ca tata nu mai sta cu noi,
S-a dus dup-o femeie,in alt sat,
A luat cu el caruta cu doi boi,
Si nici macar n-a spus unde-a plecat.

Maicuta mea,
Peretii casei stii ca sunt crapati,
As vrea sa-i zugravesc,dar nu am bani,
Caci toti ce ia-i trimis mi-au fost furati,
In drum spre casa,de niste golani.

Maicuta mea,
Te rog din suflet,vino inapoi,
Sa vezi gradina casei,ce-a-nflorit!
De ce-ai plecat,si ai uitat de noi ?
Ca eu,tot te iubesc,chiar de-ai gresit...

Maicuta mea,
Bunica nu se mai da jos din pat,
Auzul si -a pierdut aproape tot,
Eu fac mancare,spal,si fac curat,
Hai vino sa m-ajuti,ca nu mai pot !

Ioana te iubeste...te-am pupat...