Pribeag de Emil Marian

Pribeag acu-n țară străină,
Gonit de nedreptate-n lume,
Își caută a sa lumină
Și al său rost și al său nume.

O existență cam confuză
Și greutăți 'nalte cît malul,
Muncește ce alții refuză,
Trăiește-așa plutind cu valul.

Mîncat de dor, ros de tristeți,
El se întreabă ne-ncetat,
Care e rostul acestei vieți,
Sub muncă stînd tot aplecat?

Și de ce viața-i doar un chin,
Cu mult prea scurte bucurii,
Iar traiul este doar pelin,
Drum colțuros spre năsălii?

Gîndul zburat la cei de-acasă,
Îl ține treaz, îl face drept,
Să aibe ei destul pe masă,
Și fără greutăți în piept.

De poate sprijin să la fie
Și să-i ajute cînd e greu,
Atunci puterea-i este vie,
Gîndind mereu la Dumnezeu.

Și nici de greu lui nu-i mai pasă,
Iar traiul nu mai e beteag,
Muncește-așa zîmbind spre casă,
Își duce traiul de pribeag...

Putere de Veronica Simona Mereuta

cine-ţi dă şi unde te duce
libertatea de a alege
după bunul plac al duhovnicului
ce se arată numai în miez de noapte

inima doare a ispită
în capul tău,ghemul ajunge la capăt
drumurile se închid şi eşti cu un pas
pe urma fatalităţii

doar ce trăieşti te ţine drept
picioarele îţi pot fi la fel de bine
aripi,lopeţi sau ferestre
care primesc primăvara sau doar păianjeni

te rog,minune,nu mă uita!
nu mai am culoare să te deschid
iar răsăritul şi apusul s-au răstignit
pe aceeaşi cruce pe care o port

fără să ştiu dacă am plecat sau mă întorc

VeSMe

Astazi… de Lacramioara Lacrima

Astazi este soare
Cucul canta afara
Florile-mi zambesc
Ce mult te iubesc
Mult si mult de tot
Atat cat eu pot…
De-aici pan’la mare
Din zori pana-n seara
De jos pan’la cer
Dar nimic nu cer
Primavara este,
Vremea-i de poveste
Dragostea-i in toi
Pentru amandoi
Frunzele-s verzui
Ochii tai-s caprui
Cand eu ii privesc
Iubire gasesc…
Rauri curg mai lin
Cerul e senin
Simfonie calda
In ape se scalda
Copiii se joaca
Timpul sa le treaca…

Astazi n-a plouat
N-a fost innorat
Vantul mai adie
Aducandu-mi mie
Amintiri in minte
Si-asa iau aminte…
Vad, ma minunez,
Ce placut visez.
Inimioara-mi spune
Tu esti doar cu mine.
Va veni iar seara
Racoroasa tare
Si multe stelute
Mai mari, mai micute,
Se vor aseza
Cu luna vor sta
Pe bolta cereasca
Prin a mea fereastra
Simplu voi afla
De prezenta ta,
Inchizandu-mi pleoape
Vei fi mai aproape
In suflet si gand
Ne iubim oricand !

BOBOCII de Ion Ene Meteleu

In gradina casei mele,
Am tot felul de boboci:
Zambile,crini,micsunele,
Altii, doar scosi din gaoci.
Cu puf galben,pliscuri late,
Cu garnitura de cas,
Gaste,rate leganate,
Azi vom merge pe imas.

Dar in drum,dam de-o baltoaca,
Lasa iarba,lasa tot,
Se balacesc si se joaca,
Fac concursuri de inot

Dar mamele,rate,gaste,
Bastinase,sau lesesti,
Ii cheama din lacoviste;
Ai copii,sa-i ocrotesti !

Si ciugulesc iarba cruda,
Pan-aproape de-nserat,
Cand ii strig sa ma auda,
Ca vacarmul s-a gatat.

Si merg pe carare-agale,
Gagaind si macaind,
Despre balta cea din vale,
La care tanjesc cu jind.

In curte-am deschis cantina,
Grau,malai,trifoi tocat,
Si desi-s cu gusa plina,
Tot meniul l-au papat.

Dar mai am si boboci care,
Vor doar apa si lumina,
Ce se vor desface-n floare,
Parfumand a mea gradina.

deocamdată de Renate Müller

răsfoiesc zilele înhăţată de timp

peste graniţi trec în gând
ridic în urmă ziduri de piatră

încă îmi sapă nepăsătorii
riduri în suflet

dar seara deschid fereastra
zeului flămând de iubire
să-mi ocupe încăperile

Se risipesc trecuturile-n aer de Ovidiu Oana-pârâu

Se risipesc trecuturile-n aer,

Mânate către cer de gospodari.

Miroase fumul desfăcut din caier

A curăţenie arsă-n ruguri mari.

Şi-l poartă vântul înspre zări, departe,

Vestind poruncă noul început.

Aduc obol frunzişurile moarte

La patul primăverii renăscut.

Rămâne numai grebla la odihnă,

Făcându-i loc răsadului în straturi.

Semănătorul nu-şi găseşte tihnă,

Cât timp nu pleacă rodul spre înalturi.

Răgazu-i doar un ceas, cât vin din ceruri

Stropii grăbiţi, să fie sevă vieţii.

Pământul cald, descătuşat de geruri,

Respiră calm sub cerul dimineţii.

IUBIRI TÂRZII… de Ioana Burghel

Mai umblă visele prin meri
Și stele se ascund pe luncă,
Prin iarba ce-am cosit-o ieri,
Se despletește luna, încă.

Vin doruri noi, străbat odaia,
Se pierde noaptea în săruturi,
Iar zorii își aprind văpaia
Din inima în zbor de fluturi.

Ne mai răsare primăvara
Pe buze, flori însângerate
Și păsări vin, de duc povara
Iubirilor întârziate.

Nu-i nicio vârstă pentru moarte,
Chiar de amurgul o vestește,
Ne prindem versul într-o carte
Iar el în alte flori va crește.

Hoţie de Boris Ioachim

Îţi voi fura iubirea-n zori de zi,
Pe când tu dormi adânc, scăldată-n vis -
Ţi-o voi fura şi repede-oi fugi,
Lăsând pe gura ta sărut aprins.

Îţi voi fura iubirea la amiază
Pe când visezi, cu ochii deschişi larg...
Nici n-o să simţi, iubito, deşi trează -
Vei fi atunci – şi-ţi voi lăsa pe prag

Un ghiocel sau, poate, o brânduşă –
Drept semn, că eu sunt cel care-a trecut,
Al casei prag şi am fugit pe uşă –
Lăsând pe gura ta un vag sărut.

Îţi voi fura iubirea la chindie
Şi-n roşii zări voi dispărea îndat’
Lăsând, drept semn, o sărutare vie –
O vei simţi ca pe-un prelung oftat.

În miez de noapte, pe când stele reci,
Pe boltă vor sclipi – în cămara ta
Voi aştepta, spre vise ca să treci –
Şi atunci, iubirea toată, ţi-oi fura.

Lăsând, drept semn, gingaşă mângâiere –
Pe părul tău, pe-obraji şi-apoi pe sâni...
Tu vei simţi o caldă adiere
Şi-n somn, cuvinte tandre-o să îngâni.

Îţi voi fura iubirea-n primăvară –
Fără de teamă, fără remuşcări -
Pe când începe iarba să răsară
Şi se deschid, voios, albastre zări.

Hoţia asta, fără de ruşine,
Iubita mea, tu, floare de cais –
De crezi că nu îţi cade deloc bine,
Eu nu te-mpiedic să-mi pătrunzi în vis!

Şi-n visul meu, tu poţi, de bună voie -
Iubirea ta, deplin, să-mi dăruieşti...
Şi-astfel, iubito, nu va fi nevoie
Ca eu să am purtări de fur – hoţeşti.

Căci te iubesc cu jind şi disperare
La fel de aprins şi-n ceas şi-n anotimp,
Cu o dorinţă necuprins de mare
Căci fără tine, timpul e netimp.

...Îţi voi fura iubirea, orice ar fi!
Iubita mea, de pe acum îţi jur...
Eu, să mi-o dăruieşti, te-aş sfătui,
De bună voie – ca să nu fiu fur...

Iubirea noastra a-nflorit…

Iubirea noastra a-nflorit
Caci primavara a sosit
Cu floricele in culori
Si cant de pasarele-n pom
Cucul ne canta uimitor
Soarele e biruitor
Dupa-o vreme friguroasa
Razele-i sclipesc voioase,
Si vantul lin iar pribegeste
A mea inima te iubeste
Atatea frunze-s verzi pe craca
Auzi concert ce vrea sa placa
Luand natura in ansamblu
Un pastel care canta amplu,
Firul ierbii freamata
Apa este limpede
Dorul parca ma sfideaza
Se inalta si ofteaza,
Are aripi racoroase
Zboara iute catre casa
Ce pulseaza-n zarea mandra
Primavara ma incanta
Solul dragostei e-n noi
Vestindu-ne pe amandoi….

Iubirea noastra a-nflorit
In sufletu-mi umbrit
Plutesc multi fluturasi
Atat de dragalasi
Ei sunt multicolori
Saruta multe flori
In simt primavaratic
Ce-avem este fantastic
O dragoste suava
Ce a iesit din iarna
Placut inmiresmata
Parfumu-i ne imbata
Cand ploaia ne va plange
In ea, timizi ne-om strange
Prin micile-i cristale
Se anunta primavara
Si floare dupa floare
Deschide a ei petale
Precum al nostru zambet
Surade printr-un zumzet
Al albinutelor
Grabite-n treaba lor
Asa ne facem timp
Iubind in anotimp…

Douazeci de wați de Emil Marian

Descoperit e de savanți
Că sufletul e energie
Și după moarte e tot vie,
Avînd vreo douăzeci de wați.

Pe șira spatelui fiori,
Aleargă-n piele și-o furnică,
Pe cap trei fire se ridică,
Aflînd c-am fi nemuritori.

Ce să mai zic de ce-am aflat?
E-o veste cam tulburătoare, 
Că-n lume acum nu se mai moare, 
Oare o fi adevărat?

Cînd vom sfîrși această viață,
Ne punem sufletu-n bagaj, 
Iar moartea e ca un sevraj,
Scăpînd de trupul de paiață?

Lăsăm aici doar amintiri,
Călătorind spre altă lume, 
O alta viață, un alt nume,
Un șir întreg de părăsiri?

Mereu vom fi cei duși bogați,
Noi începuturi în noi vieți,
În ochi cu soare-n dimineți
Și-n suflet...douăzeci de wați!