Poli de Veronica Simona Mereuta

plus şi minus infinit
la mijloc tu aşteptând pornirea
să te destrame în umblet
eh,nu chiar din prima pe ape
mai aproape
nici chiar uscat
destul alocat raţiunii de-a te adapta
unui drept drum
fum, mai degrabă scrum
apoi iarbă fărâmă de vânt
la tine început de susur
izvor şi-un picior de stol
de rândunele
la rând în cuib
jumătate glastră
cât cuprinde măiastră strună
chiar o întreagă vioară
măcar o seară
o lună plină
cu tot ce-ai visat
cu tot ce-ai uitat fără să vrei
că ştii

VeSMe

DE CE SUNTEM BEZMETICI de Patricia Serbanescu

De ce suntem bezmetici, cătându-ne iubirea
Cu toţii ne aflăm aici sub acest soare,
Ea poate fi aproape sau chiar peste hotare
Tot răscolim neantul, în puncte cardinale…

Mă tot gândesc, cum oare, nu ne vedem de fel
Cât ducem astă viaţă mai rea, sau poate bună,
Chiar dac-avem, (doar unii) mereu acelaşi ţel
Cât poate fi de greu, să-ntindem… doar o mână?

Da, fericirea o savurăm, bucată cu bucată
Suntem piesa de puzzle, ce-şi caută doar locul,
Căci însăsi viaţa noastră, ne este fragmentată
Nicicând nu o să ştim, care ne-a fost norocul…

În toate formele ne căutăm, să întregim lucrarea
Un drum ce l-am parcurs în slalom, cu frustraţii,
Pe toţi ne-aşteaptă în destin însingurarea
Nicicând nu vom găsi soluţia, acestei ecuaţii…

Şi de-oi întinde mâna acum, cât încă scriu
Să simt iar adierea fără să am habar,
Mă rog la bunul Dumnezeu, să nu fie târziu!
Să gust încă odată dulceaţa, din nectar.

15.02.2013

CLOPOTUL de Ioana Burghel

Bate un clopot
în dungă
durerea cântând-o
arar
în stranii note muzicale…

Pe portativ
cineva
a încheiat
,,Simfonia Anotimpurilor,,…

Fericit cel care pleacă
cel rămas
plânge
(nu știu de ce)
În urmele Timpului…

LĂSAȚI-MI CAII de Aurel Peteoaca

Lăsați-mi cai să pască pe imașe,
Lăsați-mi caii să moară de bătrâni,
Nu-i mai tratați cu gânduri ucigașe,
De când și peste îngeri v-ați făcut stăpâni ?

Le-ați dat căpăstru,i-ați dotat cu lanț,
Iar libertatea au primit-o doar în rate,
Iar când aveți câte o gaură-n bilanț,
Îi băgați în abatoare și-i faceți preparate.

Vouă nu vi se pune nodul în gâtlej ?
Și nu vă îngheață sudoarea pe spinare ?
Cât mai asasinați galopul din manej ?
Și pâna când mai jugulați iubirea în abatoare?

Lăsați-mi caii să șuiere pe nări,
Să amestece nisipul cu palele de vânt,
Să-și piardă trapul pe tainice cărări
Și când vor vrea să intre, singuri, în pământ.

DIN CENUȘĂ… de Ioana Burghel

În dimineața aceea
ochiul hâd al orașului
mă pătrundea până la os…
Cântatul cocoșilor
era doar o altă stare de fapt
un zgomot de vânt
lovind capătul străzii
cu resturi de zi…

În palma ta am așezat sufletul
(nu mai era loc de nicio rostire)

Nu-l strivi!

Viul s-a scurs odată cu sângele
în alte pietre…

Cineva
a spus că sunt
doar o prăbușire în cenușă…

Prometeu
a dăruit o singură
scânteie…

Înlănțuirea
e doar pentru flăcări… 

singură de Renate Müller

urmez drumul pădurii
cu priviri căutătoare
neştiind unde vreau să ajung
mă-mpiedic în pomul
gândurilor înnodate

ascult limbajul şoptit al zăpezii
şi-al soarelui ce-şi depune lumina
lăptie în crengi desfrunzite

e-atâta linişte-n jur o stare de pace
doar răsuflarea mea tulbură tăcerea
fermecată şi mă simt vinovată
paşii mei prin băltoace îngheţate
distrug ochiuri de gheaţă

HD 14.02.2013 RM

Plang trandafirii de Lavinia Amalia

Ochii mi-au devenit maini

alunec pe unsoarea noptii

in inima

podeaua cresteaza dureros linia vietii

in locul luminii

picioarele cauta echilibrul 

simt gura amara muscand 

din calcaiul iadului

dar cum altfel as putea dori inaltimea

unui colt de rai?

compasul clipei impunge carnea

pana la sange

legand gleznele unui vis titanic

zamislit intr-o imbratisare dorita

etern...

sufletul isi piaptana umbrele

le scutura-n abis

numai umbra ta sta infipta rebel

colorandu-mi alb

merele ce cad pe pamant

cu suras de copil

ti-am lasat o poarta deschisa

la intersectia fatala

intre eul tau si tu-ul meu

nu mai e cale de-ntors

am redat mainilor ochii mintii

cerul si-a schitat zambetul

in privirea ta

eu am inviat in cantecul de azi

murind in lacrima de-aseara

plang trandafirii...

viata noastra e inca nescrisa

Lacrimile mamei de Costel Suditu

De câte ori la tine mă aduc
Priveşti în jos, măicuţă, în pământ;
De-atâtea ori voiam să te întreb:
De ce voieşti, măicuţă, să mă pierd?

Ceva, în sinea mea, nu mă lăsa
A crede că vrea asta, mama mea,
Şi totuşi, când mă vezi şi când te văd
Ceva zvâcneşte-n tâmple a prăpăd;

Şi tot venind măicuţă, şi văzând
Străfulgerări de inimă şi gând,
M-am hotărât în dinţi să-mi strâng durerea
Şi să te-ntreb: crezi, oare dulce, fierea?

Căci de plecam, plecam mai amărât
De cât eram venind la început,
Şi drumul tot, mi-era şi nu-mi era
De cât de mult în suflet mă durea…

Dar oh!... a cerului fiinţă şi mie, cea mai scumpă,
Privirea ta rotundă, mă nimeri în tâmplă!
Nu căutai de rece cu ochi-ţi în pământ…
O, nu!... plângeai, măicuţă, de felul cum mă sunt,

Când în a mea durere – ce mare păcătos!
Credeam că-i răutate privitul tău în jos…
Tu, doar că n-ai vrut fiu-ţi, atât de-ndurerat,
Cu ochii tăi în lacrimi, să-l mai fi supărat.

Durere oarbă… viaţă cu taina ta cu tot,
Am rupt sigiliul porţii ce mă ţinea în foc,
Ţin lacrima de mamă în pieptul meu, la cald,
Durerea am lăsat-o pe dincolo de gard,
Şi-n felul ăsta, cerul, curbat cum e, albastru,
Pe ici pe acolo, mie-mi mai naşte câte-un astru.

RUGĂ MAMEI de Elena Iuliana Constantinescu

Iartă-mă, mamă,
Brațele-mi uscate
Nu au puterea legământului
Ce ne-ai fost tu aievea!
Iartă-mă, mamă,
Pentru obrazul pistruiat
De plânsul vântului
Rătăcit în lume!
Iartă-mă, mamă,
Dacă poți,
Și gândește liniștea
Albă, curată, a lacrimilor
Adunate pentru tine
Într-o surdă pocăință.

Adu-ti aminte… de Lacramioara Lacrima

Adu-ti aminte, tu
Cand m-ai chemat
Eu n-am zis “nu”
Te-am incantat…
Mi-ai trimis cate-un sarut
Jocul iubirii a-nceput…
Asa-i simtit, asa ai vrut
Acuma stiu ca m-ai placut.
As vrea mereu sa-ti amintesti
Ca eu visez sa ma iubesti
Atunci candva da, ai promis
C-asa raman in al tau vis
Si daca vantul bate, bate,
Din drumul meu nu ma abate
Cararea mea duce la tine
Cu ganduri bune si senine
Adu-ti aminte, nu uita
Cum ne jucam cu inima
Un dulce joc ametitor
Adeseori, de-atatea ori…
Acuma ploua si e frig
Numele tau in gand il strig
Si printre picuri regasesc
Iti amintesti, iti amintesti?

Cum sa ne ploua noi dorim
Sub o umbrela sa zambim
Sa adunam stropii in palma
Sa ma saruti usor, nu-n graba,
Si norii ce ce ne vor privi
Cu apa lor ne va stropi…
Si iar te vei lipi de mine
Sa-mi dai caldura de la tine…
Adu-ti minte cum visai
Sa ne-ntalnim si cum doreai
Cand luna pleaca somnoroasa
Si zorii zilei se revarsa…
Sa prindem rasarit de soare
Imbratisati din zare-n zare
Chiar si atunci cand va apune
Sa fim la fel…tot impreuna…
Uniti in inimi si in gand
Te rog sa-ti amintesti oricand
Fiorul dragostei nascut…
De prima oara-ntr-un sarut…
O dragoste nevinovata
Prin aripioare ce se inalta
Va dainui in timp prin stea
Te rog sa-ti amintesti de ea…