AI NOŞTRI SACRI… de Patricia Serbanescu

Sacru-i pământul ce ne creşte pâinea

Şi numele acestui plai în veci sfinţit,
Sacru-i norodul, mândră e genunea
Şi locul cel în care-am nimerit !

Şi cum nimic nu este întâmplare
Ni-i sacru numele pe-acest pământ !
De ne-om mai naşte sub acelaşi soare
Ne-om aşeza AICI… că totu-i sfânt…

Chiar numele de dac recunoscut
Amestecat cu-al Romei început
Ne spune că suntem din tată-n fii,
Ostaşi ai gintei ce-i latine…de copii…

N-o să putem uita în veci strămoşii
Pe un Zamolxe, Burebista… Decebal
Vom aştepta să înflorească chiparoşii
Şi între ei, l-om venera şi pe Traian…

As vrea sa-ti spun… de Lacramioara Lacrima

As vrea sa-ti spun atat de multe

Cuvintele nu le gasesc…
Ca inima ta sa le asculte
Dar nici nu pot sa le rostesc…
Desi, vorbesc multe cu tine
In sensul lor ma pierd mereu
Si, ce e important in mine
Sa afli tu, e foarte greu…
As vrea sa-mi fii mereu aproape
Te simt in suflet si in glas
Dar nu e simplu, nu se poate
Oare ce-a fost, ce-a mai ramas?
Ganduri tacute stau nespuse
Cu strasnicie, undeva…
In sufletul meu, si ascunse
Oare le vei afla candva?

Iti port imaginea in gand
Si nu te pot indeparta
Dar oare cat…si pana cand
Vei fi acolo-n mintea mea?
Cand zorii zilei se revarsa
Eu ochii mi-i deschid usor
Iar raza de lumina varsa
O calda taina-ncetisor…
Cand ploaia bate-n al meu geam
Iar vantul o cuprinde…
As vrea cu mine sa te am
Sa pot a te atinge…
Cand noaptea este peste tot
Iar luna-mi da povata…
Sa imi fixez pe cer un loc
Prin stele sa-ti vad fata…

Sa ti-o sarut si s-o alint
Printr-o privire muta,
Apoi pe buzele-ti fierbinti
Sa-ti pun iubire multa
Cu gandul sa te-mbratisez
Sa simti caldura mea…
In visul meu sa te visez
Si eu sa fiu a ta…
Din somn, sa nu ma mai trezesc
Decat de-mi dai de stire
Ca as putea sa te iubesc…
Nu vei ramane o amintire,
Si ca aceasta vara
Va fi iaras’ un inceput…
Cu multe zambete si soare
Si nu va fi un vis pierdut…

Chipul pierdut... de Nicoara Nicolae-Horia

Iar mă întrebi ce caut în lumină

Urcându-mi dealul din cuvânt pe brânci,
Îți caut chipul, cel pierdut atunci
Când a venit ispita în grădină;

Îmi caut chipul din fântâna ta,
Robit de-o sete ne-nțeleasă încă,
De când izvorul tulburat din stâncă
Mi te-a șoptit: apleacă-te și bea...

Duminică, 8 Iulie 2012

Înger albastru de Elena Iuliana Constantinescu

Aștept seara…

În inima-i albastră
Ce-o poartă în mine,
Noaptea măiastră,
Din praful de stele
Ai apărut tu
Ca un înger albastru,
Ce-mi poartă pașii prin lume
Și-mi arată,
Ce e rău și cum e bine;
Îmi conduci visul, speranța
În raza astrului;
E târziu.
Acum, c-ai plecat,
O tu înger albastru,
Mă sting suspinând
Cum se stinge un astru…

ILUZII de Mihail Rujoiu

Sunt lovit de ganduri triste,
Amarat de vremea rea 
Ce-au intrat pentru vecie 
In saraca inima mea. 

Mohorata imi este viata 
Iar speranta tot la fel,
Visele mi se lovesc 
De un munte de otel .

Am impresia ca totul 
E un lucru jovial,
Care se destrama rece 
Ca un ras fara final . 

Voi crea precum iubirea 
O sonata grea si rece, 
Asteptand cuvantul care 
Inima imi va petrece. 

Din cartea ; Din fum de tigara...

24-IV-1987 

... de Ovidiu Oana-pârâu

centuri de brațe

trup durut

peceți pe buze

dulci sărut

gene clipire

doi bujori

de fericire

ard fiori

în pântec

coapse

dăruire

viori

descântec

împlinire.

Ovidiu Oana-pârâu la 8 iulie 2012

FĂ CEVA de Stefan Oana Valentin

crucește-mi întunericul 

dintre pleoapele mute
descântă-mi osul păgân
adu-mi soarta aproape
de ultimul trecutul tren.

pune-mi în piele fiorul
de pași neumblați nicăieri
pansează-mi visul cu stele
înfipte-n adâncul etern
și stai, nu te mișca.

înfinge-mi lanțurile-n glezne
udă fertil și aprig, za cu za
adu-mi pădurea mai aproape
să mă răsar, lumină, printre ea
mugur de pleoape.

înoadă-mi gordian împiedicarea
să tac umil în vers duios
pășește-n zboruri vindecarea
și să nu șchioapeți strâmb
copil intens frumos.

râzi de genunchii-s 
una cu pământul
capul spre cer 
de buze triste ai
și împlinește-ți 
astăzi legământul
că doar o viață, 
iubita mea,
tu ai. 

07 07 2012
ȘTEFAN OANĂ

CA SĂ MOR... de Stefan Oana Valentin

ar trebui să mai dăinui

o altă lunga primăvară
plină fruct de zâmbetul tău
tribut frigului scurs rece
din lacrimi.

să plâng tremurând
că au să-ți sece ochii
odată cu adâncimea
durerii mele de fericire
de lipsa-ți prezentă în vis.

sau poate ar trebui
să mor de trei ori
picurându-mă viață
în lipsă de nori
căutând frenetic roua.

Sau mai sigur...
să mor floare
în fruct!

07 07 2012
ȘTEFAN OANĂ

AI GRIJĂ CUM TACI... de Stefan Oana valentin

Ai grijă...

vântul tace pe gânduri
înaintea furtunii
apoi sărută cu patos
ordinea dintre ziduri.

de ce mi-ai smuls ancora
ce mă țintuia crud de liber
valurilor înfuriate din larg
doar să mă înalți?

Ai grijă...
vântul tace cu șuier verde
de prea rădăcină...

07 07 2012
ȘTEFAN OANĂ

ÎN SEARA ASTA de Stefan Oana Valentin

în seara asta, cerul

conține doar o stea
unde-au fugit cu toate
în fabrica de nea?

în seara asta, drumul
nu are intersecții
unde să fug de ea
de mă dă pradă nopții?

în seara asta, focul
plânge cu vâlvătăi
unde să-mi ard norocul
în gol de ochii tăi?

în seara asta, soartă
rupe-mi petala-n plus
și spulberă-mă odată.
în seara asta... nu-s!

07 07 2012
ȘTEFAN OANĂ