Umbrele gandului de Lavinia Amalia

Meteoritii necuvintelor zdrobesc 

vlastarii visarilor,
iar spinii crescuti printre cioburile
oglinzilor de suflet sparte,
ne invenineaza cu necredinta
Rumegam iarba gri a indiferentei
amaraciunea ei,paralizandu-ne simturile
Dreptatea e doborata cu viclenie
de vanatori priceputi
ce cauta sa ucida albii porumbei
(ce mai cad si de oboseala 
in lupta cu speranta).
Rade sarcastic soarta privind
cum ne traim iubirile modificate genetic
Cate traditii ne-or mai ingenunchea aripile?...
Umbra gandului meu zboara inca,
rebela de infim
,cautandu-tein norii care te ascund,
ca sa te adun,
sa mi te picur in vasul de-alabastru
injumatatit de esenta
parfumului sufletului meu...

Ruga si cainta de Lavinia Amalia

Pasesc spre tine,Tata

din greaua pribegie
ce am crezut odata
ca-mi va fi bogatie
Vin cu desaga plina
de cioburi si dispret
Tu picura-mi lumina
din haru-Ti fara pret
Sa imi arunci departe
desertaciunea mea
ca spini sa nu mai fie
patrunsi in fruntea Ta
Da-mi candela vegherii
si undelemn bogat
ca sa razbesc in noaptea
ce astazi,m-a aflat...
Si daca-mi deschizi cerul 
prin haru-TI minunat,
limpezeste misterul
acelui vis inalt,
cautat printre ramuri
prea slute si uscate
fragmentand dezvoltarea
in strategii uzate...
Vreau ca macar o data
sa-asezi in al meu suflet
ingemanari de zboruri
pe-al dorurilor cantec...

Poezia vietii de Mariana Mihai

Poezia e speranta...
Lasa sufletul sa zboare,
Mangaie frumos in viata,
... Precum razele de soare.

Poezia indulceste
Tot amarul inimii,
Temelii de dor cladeste,
Stinge focul inimii.

Poezia e o arma
Care-nvinge orice rau...
Orice zid,in versuri sfarma
Si te poarta-n carul sau.

Poezia e taramul
Dragostei si armoniei...
Dulce-si scutura parfumul
Pana-n tara vesniciei.

au hohotit castanii peste stradă de Ovidiu Oana-pârâu

au hohotit castanii peste stradă

cu albul florii verdele-l spoiesc

ciorchinii reuniţi într-o arcadă

cu umbra lor răcoarea o sporesc

iar cei din parcuri cuvertura albă

aşează pe coroane dolofane

ţesând în aer răcoroasă salbă

pe creştetul luminii diafane

un hohot de culoare azi cuprinde

simeza mediocră citadină

creează un decor ce se extinde

şi străzile preschimbă în grădină

natura generoasă zămisleşte

scenografia-i splendidă-n toţi anii

prinosul de frumos mi-l dăruieşte

când înfloresc pe strada mea castanii

Cu Tine! de Mariana Mihai

Cand pasii grei,durut ma poarta

Pe drum cu spini si maracini...
Privesc spre fruntea-n sangerata
Si Te aud ce-adanc suspini.
... 
Cand cred ca nu mai am putere
Si mi se stinge-a mea vointa...
Tu ma ridici pana la stele
Si-mi spui ca totu-i cu putinta.

Daca iubirea-n piept imi seaca
Si bunatatea imi dispare...
Eu simt cum dinspre Tine pleaca,
Belsug de binecuvantare.

Cu Tine,viata are sens...
Cu Tine,Doamne,zi de zi
Imi port durerea-n univers
Si ma agat de vesnicii!

Categoric...Nu! de Mariana Mihai

Nu lasa lumea sa-ti spuna

De nimic,ca n-ai fi buna...
N-o lasa,ca te doboara.
... Vrea sa-i fii inferioara.

Nu lasa ca pasii tai
Sa se-ncurce cu cei rai,
Mergi pe calea ta curata,
Lasa lumea-n a ei plata!

Nu uita,e scurta viata!
Se va rupe-odata ata.
Lumea piere ca un fum...
Ca balonul de sapun.

N-aduna,amaraciune,
Ci,cu bucurie spune...
Tot ce stii frumos si bun,
Fii lumina pe-al tau drum!

Ruga de Mariana Mihai

Nu vreau un Dumnezeu de sarbatoare,

In templu nu doresc sa IL inchid...
Ci, vreau fierbinte,vesnica-nchinare,
... Prin Duhul Sfant,spre Ceruri,mana-ntind.

Nu vreau sa uit curata-nvatatura...
De basmele lumesti,eu vreau sa ma feresc,
Caci ochii Lui...nu pot sa vada ura...
In Tine,Doamne-ajuta-ma sa cresc!

Nu stiu o cale-n lume,mai sfanta,mai curata,
Decat cararea-ngusta cu al meu Iisus...
Cu candela iubrii,EL drumul imi arata...
De mana Sa cea draga,ma las cu dor condus!

MUT DE OCHI de Stefan Oana Valentin

mut de ochi

șoptesc versuri
în formă de buze

orb de sărut
blestem strigare
în formă de rugă

cu gura plină de flori
mai mor odată
atât de frumos

visând că trăiesc.

NOAPTE NOSTALGICĂ de Ines Popa

E noaptea mult prea lungă și visele prea scurte, 

La braț cu nostalgia apuselor iubiri 
Din gânduri nerostite și dor ce ne desparte 
Îmi împletesc dorințe ,retorice trăiri. 

La granița stelară lumini incandescente, 
Hoinară fără tine,pribeagul meu absent, 
În neguri ce suspină și vise inocente 
Speranțele îngână minute din prezent . 

Mă farmecă iar clipa salcâmilor în floare 
Și crește-n mine setea dorinței pentru tine, 
Eu știu că simți sărutul în iarbă de-așteptare, 
Vreau să rămâi o noapte rătăcitor în mine. 

Să ne plimbăm de mână prin galaxii albastre, 
Să ardem împreună tot focul din priviri, 
Să fie trupul nostru o torță-n sărbătoare 
Și serafimi să cânte în roșii trandafiri. 

Aș vrea ca visu-acesta să nu se mai sfârșească, 
O noapte ,numai una să ne plimbăm prin maci, 
Doar ochii blânzi de lună prin gene să privească, 
Un crin să-ți fiu în suflet,cu tine să mă-mbraci!

INFINITUL ? de Cristina Maroiu

Cati oameni alcatuiesc un infinit?

Cam tot atatia, cate raze
lumineaza un rasarit.
Cate stele incap intr-un cer
plin de noapte
si cate raspunsuri zac
in strigatul uimit al ingerului
cazut in pacate?

Cate lumi intre noi doi
ar trebui gandul strabate
pentru a-si recapata
rotundul surghiunit undeva,
intre universuri echidistante
si falangele tale bete
de mangaieri infiorate?

Sub razele lunii rotunde
ca un imens ban de aur,
au incremenit lumile si timpurile
intr-o coloana alba de iubire:
Tu si eu,
Palpabil infinit,
...inspiratie-respiratie...
...inspiratie-respiratie...