au hohotit castanii peste stradă de Ovidiu Oana-pârâu

au hohotit castanii peste stradă

cu albul florii verdele-l spoiesc

ciorchinii reuniţi într-o arcadă

cu umbra lor răcoarea o sporesc

iar cei din parcuri cuvertura albă

aşează pe coroane dolofane

ţesând în aer răcoroasă salbă

pe creştetul luminii diafane

un hohot de culoare azi cuprinde

simeza mediocră citadină

creează un decor ce se extinde

şi străzile preschimbă în grădină

natura generoasă zămisleşte

scenografia-i splendidă-n toţi anii

prinosul de frumos mi-l dăruieşte

când înfloresc pe strada mea castanii

Cu Tine! de Mariana Mihai

Cand pasii grei,durut ma poarta

Pe drum cu spini si maracini...
Privesc spre fruntea-n sangerata
Si Te aud ce-adanc suspini.
... 
Cand cred ca nu mai am putere
Si mi se stinge-a mea vointa...
Tu ma ridici pana la stele
Si-mi spui ca totu-i cu putinta.

Daca iubirea-n piept imi seaca
Si bunatatea imi dispare...
Eu simt cum dinspre Tine pleaca,
Belsug de binecuvantare.

Cu Tine,viata are sens...
Cu Tine,Doamne,zi de zi
Imi port durerea-n univers
Si ma agat de vesnicii!

Categoric...Nu! de Mariana Mihai

Nu lasa lumea sa-ti spuna

De nimic,ca n-ai fi buna...
N-o lasa,ca te doboara.
... Vrea sa-i fii inferioara.

Nu lasa ca pasii tai
Sa se-ncurce cu cei rai,
Mergi pe calea ta curata,
Lasa lumea-n a ei plata!

Nu uita,e scurta viata!
Se va rupe-odata ata.
Lumea piere ca un fum...
Ca balonul de sapun.

N-aduna,amaraciune,
Ci,cu bucurie spune...
Tot ce stii frumos si bun,
Fii lumina pe-al tau drum!

Ruga de Mariana Mihai

Nu vreau un Dumnezeu de sarbatoare,

In templu nu doresc sa IL inchid...
Ci, vreau fierbinte,vesnica-nchinare,
... Prin Duhul Sfant,spre Ceruri,mana-ntind.

Nu vreau sa uit curata-nvatatura...
De basmele lumesti,eu vreau sa ma feresc,
Caci ochii Lui...nu pot sa vada ura...
In Tine,Doamne-ajuta-ma sa cresc!

Nu stiu o cale-n lume,mai sfanta,mai curata,
Decat cararea-ngusta cu al meu Iisus...
Cu candela iubrii,EL drumul imi arata...
De mana Sa cea draga,ma las cu dor condus!

MUT DE OCHI de Stefan Oana Valentin

mut de ochi

șoptesc versuri
în formă de buze

orb de sărut
blestem strigare
în formă de rugă

cu gura plină de flori
mai mor odată
atât de frumos

visând că trăiesc.

NOAPTE NOSTALGICĂ de Ines Popa

E noaptea mult prea lungă și visele prea scurte, 

La braț cu nostalgia apuselor iubiri 
Din gânduri nerostite și dor ce ne desparte 
Îmi împletesc dorințe ,retorice trăiri. 

La granița stelară lumini incandescente, 
Hoinară fără tine,pribeagul meu absent, 
În neguri ce suspină și vise inocente 
Speranțele îngână minute din prezent . 

Mă farmecă iar clipa salcâmilor în floare 
Și crește-n mine setea dorinței pentru tine, 
Eu știu că simți sărutul în iarbă de-așteptare, 
Vreau să rămâi o noapte rătăcitor în mine. 

Să ne plimbăm de mână prin galaxii albastre, 
Să ardem împreună tot focul din priviri, 
Să fie trupul nostru o torță-n sărbătoare 
Și serafimi să cânte în roșii trandafiri. 

Aș vrea ca visu-acesta să nu se mai sfârșească, 
O noapte ,numai una să ne plimbăm prin maci, 
Doar ochii blânzi de lună prin gene să privească, 
Un crin să-ți fiu în suflet,cu tine să mă-mbraci!

INFINITUL ? de Cristina Maroiu

Cati oameni alcatuiesc un infinit?

Cam tot atatia, cate raze
lumineaza un rasarit.
Cate stele incap intr-un cer
plin de noapte
si cate raspunsuri zac
in strigatul uimit al ingerului
cazut in pacate?

Cate lumi intre noi doi
ar trebui gandul strabate
pentru a-si recapata
rotundul surghiunit undeva,
intre universuri echidistante
si falangele tale bete
de mangaieri infiorate?

Sub razele lunii rotunde
ca un imens ban de aur,
au incremenit lumile si timpurile
intr-o coloana alba de iubire:
Tu si eu,
Palpabil infinit,
...inspiratie-respiratie...
...inspiratie-respiratie...

PRIMA RAZA! de Cristina Maroiu

Iubitule,pentru noi a rasarit

prima raza de soare!
Fugit-au noptile reci
cu febrile framantari
de brate singure in mangaiere!
Departe sunt zilele
cu apusuri mult prea devreme...

Mai ploua din cand in cand
cu flori de mar
si sarutari dulci de fluturi
pe chipuri de ingeri!
Mai aud uneori vantul
razvratindu-mi-se in ferestre.
Dar nebunia lui nu ma sperie,
caci aduce tot mai aproape de mine
soapta numelui tau
si parfumul de fericire
al trupului implinit rotund,
sub taina lunii...

Iubitule...azi ploua cu soare!
Mi-am deschis ferestrele spre lumina,
iar tu si cu mine,
doua rime imperecheate,
vom face din viata noastra
un vesnic poem!

UN NOU ÎNCEPUT de Irina Nedelciu

M-am încărcat iluzionat

Cu sentimente şi cântat

Ce-ncet, încet, m-au devorat,

Fără suflare m-au lăsat.

Pluteam în vrajă şi mister

Iubirea domina-n eter

Într-o plăcută armonie

De moarte dulce, viaţă vie.

Deriva îmi era stăpână

Ce nu-mi lăsa nici o fărâmă

De clar de şoaptă sau de Lună

Să mă trezesc din vraja-ţi bună.

Când dimineţile căscau

Lacrimi de soare mă-mbrăcau

Şi diademele de rouă

Cântau iubirea mea cea nouă.

Iar asfinţitul cel roşcat

În braţe mă plimba turbat

Peste coline şi fâneţe

Să simt iubire şi fineţe.

Nici nopţile nu mă lăsau

În vise tandre m-aşezau

Să-ţi simt căldura din iubire

Şi vorbele, vrajă şoptire.

Doar tu ai fost deriva mea

Un timp prea lung, frumoasă stea !

Acum bagaju-i desfăcut

Scot din valiză ce-i trecut.

Un nou bagaj, altă simţire,

În urmă, doar o amintire.

Una plăcută de iubire

Cântată-n rânduri, printre file.

SUFLET ALB de Stefan Oana Valentin

Sfâșiat de prea multă
neagră și rece lumină
zâmbet frânt în ochi amuțit
vis pierdut fără față de pernă
plâns prea plouat fără sfârșit
fulger topit în nepătruns
renaște acum tril de sirenă
privește-ți uimirea vie-n oglindă
nu vezi că flori ai fierbinte sub limbă
că râzi voios ca un pas de copil
acum nu mai e loc de ocară
de aspru sub pleoape nicicum
învață-ți durerea sa doară
cântă cu aripi pân' la genunchi
lasă trecutul
de ciudă să moară
de nou și spre sus
verdele-ți trunchi!