Părere de Veronica Simona Mereuta

Poate că n-ar trebui să muşti,în nimicnicia ta,vreodat',

mai cu seamă neaşteptat de te-apucă neîndurarea vreunui dor
neumblat pe cărările destinului tău.

Se prea poate să nu ai aproape decât o inimă,
chiar şi-a doua,legată prin firul acela subţire,
deasupra o sabie de-o tot pomeneşti,iubite.

Ştiu că n-ai să înţelegi de ce nu găsesc altceva,
mai bun de aşternut,în locul căutat,poate cuib
sau doar înnoptat...mi-e somn de visul acela nevisat.

Mă dor şi literele şi zborurile închise nerostit,
iar de n-am să mă pot întoarce,sau trezi,sau adeveri,
mâine e noua zi pe care ştii că o iubesc,
cea în care voi lua de la capăt necunoscutul.

Vanatorii de iluzii de Nuța Istrate Gangan

Valoarea ta ca om nu este stabilita de altii, de pretul prea mare sau prea mic pe care altii ti l-au pus pe eticheta.

Cu un pret nu esti dator nimanui. Doar tie.

Ar trebui sa pasim mai departe cu fruntea ridicata si cu pasul sigur chiar daca uneori simtim umerii obositi si spatele incovoiat sub povara. Sunt oameni care ne-ar putea servi ca exemplu in fiecare zi. Oameni care au ales zambetul in locul lacrimei...lacrima care daca a fi plansa ar ineca lumea. Oameni care, in ciuda poverii si a tristetii, gasesc in fiecare zi un cuvant bun si un zambet cald pentru tine.

Iubesc acest gen de oameni si, daca ar exista mai multi pe lume, lumea ar fi un loc mai cald si mai luminos.

Poate ca multi avem puterea sa mergem mai departe, dar cati o facem cu un zambet adevarat pe buze?

Statutul social, averea, luxul, toate acestea conteaza in masura atat de mica atunci cand trupul iti este incercat. Atunci conteaza umarul unui prieten si zambetul unui strain.

Suntem naivi daca privim oamenii prin prisma averii, meseriei, statutului social...

Ii judecam dupa firma posetei si a pantofilor, marca masinii si numarul de dormitoare.

Nu exista cale mai rapida de a ramane singur si pustiu.

Pentru ca singurul lucru cu care ramanem este acela pe care ni-l amintim mai intai. Si inca nu am intalnit pe nimeni sa-si aminteasca cu placere si tandrete din relatia lui cu un om, doar o marca de masina de lux.

Intotdeauna iti vei aminti trairea .

Si sentimentul.

Si zambetul...

Si umarul care te-a sprijinit atunci cand ti-a fost mai greu.

Valoarea ta ca om nu este stabilita de altii ...ci de dobanda de intoarcere pe care TU ai stabilit-o cand ai inceput sa-ti investesti bogatiile sufletesti in sufletele altora .

Despre oameni de Vali Zavoianu

O risipa de lumina peste visurile noastre
Care prinde radacina si coboara dintre astre
Ne alege, ne ridica, ne mangaie cu blandete
Si de sus de unde vine lumea are frumusete.

Cand nu stii cum e lumina catarandu-te cu frica
Lumea ta devine rece, stramba si atat de mica
Am mai plans si voi mai plange cerul sa isi aminteasca
De nefericitii care n-au putere sa iubeasca.

Ochii tai de ‎Nuța Istrate Gangan‎

ochii tăi

sfredelesc adâncuri.
ochii tăi
sunt
conductori de energie calorica
electrica si erotica.
Ochii tai
construiesc poduri-curcubee
peste sufletul meu.
ochii,
doar ochii
trec prin filtru durerea
din sufletul tau, catre inima mea
intr-un schimb absolut necesar
de sentimente pereche.
Ochii tai
imi traduc
ceea ce tu nu-mi vei spune niciodata
atunci cand ma privesc.

atunci cand sfredelesc adancuri.

Drumuri de Carmen Stefania Luca

drumuri de viață, 

clipe remodelate,
timp reconstruit ,
din luturi uscate,
olari nepricepuți, 
roata se învârte,
repetabila mișcare
în cercuri rotite. 

firescul se uită 
se naște absurdul ,
moare fiorul 
pe țărmul dorului, 
plânge sufletul 
la porțile iertări 
ultima lacrimă
din trupul timpului.

Fluturaş, libertate de-o zi... de Radu Adrian Gelu

Soarele se strecoară prin ferestrele vii,

Risipind toţi norii-n căldură şi culoare.

În dansu-i zburdalnic, în fuguţa mare,

Vibrantă floare, el micul fluture apare.

În tăcere muzica şi-o cântă-n aripioară,

Sărutând petală după petală-n escală.

Parcă-n căutare de geamăna-i floare,

iubeşte tot ce dintre frunze înfloreşte.

Libertatea a zbura-n amestec cu cerul,

Fie şi doar o zi, e libertatea a fi fluture!...

Iubesc de Vali Zavoianu

Ce zambet, Doamne, ce lumina

Din cer ma ploua cu luceferi 
Cat poti sa fii tu de senina
C-abia imi scapa ochii teferi.

Aluneci peste porti de roua
Si-mi razi iubito despletita
Se rupe inima in doua
De cat esti de neprihanita.

Ma jur pe tot ce va sa vie
O clipa doar sa-mi vii in brate
Sa mi te dai pe toata mie
Sa las iubirea sa ma-nhate,

C-as scoate inima afara
S-o porti iubito-n piept la tine
Sa fie azi ultima oara
Cand esti frumoasa fara mine.

Uita, dar aminteste-ti de Nuța Istrate Gangan

De ce ai tendinta sa renegi fostele iubiri? Sa le ignori, sa pretinzi ca nu au fost?

Este ciudat sa te prefaci ca nu au existat si ca nu au avut un oarecare impact in viata ta cand omul de care te-ai indragostit atunci a fost pentru trei zile sau trei ani, cea mai importanta persoana din viata ta.Ti-a fost icoana in fata careia te-ai inchinat sau ai blestemat.

Se spune ca suntem suma persoanelor care au trecut prin viata noastra. Bune, rele, fiecare a lasat si a luat ceva. Unii ne-au lasat amintiri frumoase, altii au luat bucatele din noi, unii ne-au taiat "pofta de pereche", altii ne-au parasit cand ne era lumea mai draga. Am parasit si am fost parasiti. E normal sa fie asa.

Acum o vreme cineva mi-a spus:"Ai fost si vei fi iubita". Am avut un fel de sentiment ciudat, eliberator...

Nu am spus nimic, dar am stiut ca undeva am lasat o amintire frumoasa, chiar daca a ramas doar amintirea unui suras.

De ce ai incerca sa-ti distrugi amintirile despre fostele iubiri? De ce ai vrea sa le dosesti undeva in spatele regretelor si al parerilor de rau?

Ce a fost a fost...

Daca a fost prea trist, aceste amintiri iti vor folosi ca si criterii de selectie pentru mai tarziu. Frumoase, mai putin frumoase, amintirile sunt punti de lansare pentru vise.

Dor...

Unele amintiri dor. Altele taie in carne vie.

Stiu...

Sunt lucruri pe care nici nu vrei sa ti amintesti. Nu esti singurul.

Iubirea ne-a legat si ne-a dezlegat, ne-a tavalit prin noroi si ne-a inaltat la stele.

Uita...dar aminteste-ti.

Cu tandrete si duiosie. Fara ura si pareri de rau. Pentru ca trecutul este bine sa ni-l amintim, dar, si mai bine, trebuie sa fie lasat acolo unde este.

Tarziu in viata toti, fara exceptie, vom ramane doar cu amintirile pe care ni le croim in fiecare zi. Fara macar sa ne gandim, adunam amintiri pentru mai tarziu.

Desi uneori ai vrea sa uiti, ceva te impiedica .Desi nu vrei sa-ti amintesti, ceva nu te lasa.

Si daca astazi ti-e bine, gandeste-te: Nu esti dator un pic, macar un pic, amintirilor? Exista oameni pentru care ai avut un un "ceva".

Oameni care ti-au fost "litera si lege" pentru o vreme sau doar "plimbare mana-n mana intr-un parc, in miez de toamna". Oameni cu care ai impartit o viata pentru un timp sau doar un pat pentru un anotimp.

Si chiar daca te straduiesti sa uiti, n-ai sa poti.

Pentru ca atunci cand a fost un ceva, va ramane intotdeauna un ceva, chiar daca, in comparatie cu ceva-ul de ieri, cel de astazi este cu totul ...altceva.

Nu întoarce fila de Carmen Stefania Luca

ușor, 

lasă-ți pasul să alunece 
printre gândurile-mi scrise, 
printre șoaptele îmbibate-n dor, 
mai lasă-ți pasul ușor 
spre mine, 
și urma lui am s-o păstrez 
ecou 
zilelor pustii,fără tine și mine... 

(nu întoarce fila) 
vântului, 
o va rupe-n bucăți, 
mai lasă-mi cuvântul 
să absoarbă lumina, 
mai lasă-ți clipa 
în versu-mi să se piardă... 

(nu întoarce fila) 
ploii, 
cerneala o va șterge, 
cuvintele-mi vor pieri 
topite-n stropi deși 
de apă rece... 

întoarce fila destinului 
dar nu o rupe, 
împletește din fir de mine, 
o strofă ,un cânt ,de nemurire, 
așteaptă-mă-n veșnicie 
să culegem vise împreună!

Spre mine... de Carmen Stefania Luca

Ecoul orologiului încă-l aud

risipind secundele-n mine,
arunc dorul miilor de zări
cobor adânc...
spre mine

sting clipa dureri
în palmele iertării,
sorb din cupa destinului
și cea din urma clipă
a nemuririi...

alerg conturul unui vis,
e cerc ,obosesc ,
respir
și iar încerc,
un opt întors
spre mine...
de mine
în mine...