Răsărită lângă tei,
Stau ca pata de rugină
Frunzele în jurul ei.
Se tot uită după soare
De mai multe primăveri,
O rază poate apare
Să-i de-a firului puteri.
Mult s-a chinuit să iasă
Din pământul îngheţat,
Dor de viaţă o apasă
De zăpezi s-a scuturat.
Încep visele s-o doară,
Deasupra sunt negrii nori,
Vroia-n astă primăvară
Să renască printre flori.
Stă sub umbră şi oftează,
Lacrimile-i zboară-n vânt,
Unde cad se colorează
Şevaletul din pământ.
Tună tare, e furtună!
Crengile se arcuiesc,
Ea petalele-şi adună,
Dar multe se risipesc.
Se pierd în negura ceţii,
Spre apus iute gonesc,
Rătăcind pe drumul vieţii
Ca şi anii duşi, pălesc.
Parcă toate vin grămadă:
Vijelie, ploi, tumult,
Stă semeaţă, n-o să cadă,
Iubeşte lumina mult!
Din neant o licărire
Peste pom a coborât,
Într-o clipă de sclipire
Fulgerul l-a doborât.
E o linişte totală.
Totu-i parcă fără sens,
O secundă, dar fatală,
A venit cu fumul dens.
Vin regrete, dau năvală
Lăsând urme de parfum,
Se topeşte o petală
Lângă teiul făcut scrum.
Norii trec goniţi de soare,
Cerul e acum senin,
Din cenuşa gri răsare
Gingaşă, floarea de crin.
Stau ca pata de rugină
Frunzele în jurul ei.
Se tot uită după soare
De mai multe primăveri,
O rază poate apare
Să-i de-a firului puteri.
Mult s-a chinuit să iasă
Din pământul îngheţat,
Dor de viaţă o apasă
De zăpezi s-a scuturat.
Încep visele s-o doară,
Deasupra sunt negrii nori,
Vroia-n astă primăvară
Să renască printre flori.
Stă sub umbră şi oftează,
Lacrimile-i zboară-n vânt,
Unde cad se colorează
Şevaletul din pământ.
Tună tare, e furtună!
Crengile se arcuiesc,
Ea petalele-şi adună,
Dar multe se risipesc.
Se pierd în negura ceţii,
Spre apus iute gonesc,
Rătăcind pe drumul vieţii
Ca şi anii duşi, pălesc.
Parcă toate vin grămadă:
Vijelie, ploi, tumult,
Stă semeaţă, n-o să cadă,
Iubeşte lumina mult!
Din neant o licărire
Peste pom a coborât,
Într-o clipă de sclipire
Fulgerul l-a doborât.
E o linişte totală.
Totu-i parcă fără sens,
O secundă, dar fatală,
A venit cu fumul dens.
Vin regrete, dau năvală
Lăsând urme de parfum,
Se topeşte o petală
Lângă teiul făcut scrum.
Norii trec goniţi de soare,
Cerul e acum senin,
Din cenuşa gri răsare
Gingaşă, floarea de crin.