duminică, 15 ianuarie 2012

Octavian Petrescu - Eminescu

Infinită-i poezia,
Milioane sunt de “escu”,
Însă nimeni,
Niciodată,
Nu va fi ca Eminescu!

Vrând cu versul să salveze
Adevărul otrăvit,
Nu uitaţi că pentru ţară
Eminescu a murit.

Aruncat într-o celulă,
Cu o nobilă hoţie,
Cum că dragostea de ţară
S-ar traduce-n nebunie,

Între zidurile grele,
Ce îi distrugeau fiinţa,
Injectat cu fericire
Să-i stârpească suferinţa…

Şi-a murit! Otrava lumii
A lovit înverşunată
În luceafărul iubirii
Însă, de această dată.

Nu uitaţi, în poezie,
Milioane sunt de “escu”,
Însă nimeni,
Niciodată,
Nu va fi ca Eminescu!

(Octavian, 2010)

sâmbătă, 14 ianuarie 2012

A Whisper Away - Rai

În raiul tău
mă nasc și
mă vindec.
În brațele tale
îmi râd mereu
începuturi cu noi
când mă săruți
cu infinitul verde
născut din ochii tăi.

Whisper~ ian.2012

joi, 12 ianuarie 2012

Zavoianu Vali - Printre randuri

Imprastie-ma-n litere nescrise
Si-aduna-ma in calimara ta
Sa ma mai scrii pe razele de stea
La ceas de dor cand bat in tampla vise.

Si mangaie-ma-n fraze lucitoare
Cu palme calde cuprinzand condei
Rescrie-mi toata dragostea de vrei
Si-mbraca-mi efemerul in candoare.

In pagini stralucinde sa ma-nchida
Un dor de mine strans de-atata timp
Sa-ti fiu poemul unui anotimp
Si cheie inimii sa se deschida.

11.01.2012, Zavoianu Vali

Zavoianu Vali - Despre timp

Paseste timpul aspru, rasuna pasii grei
Si-n haul lui albastru aduna anii mei.

Tu, timp ce-ti porti armura peste mereu alt cer
Ti-e iute umblatura prin clipe care pier.

Te-as inrobi o vreme sa fii al meu supus
Sa n-am de ce ma teme ca viata mi s-a dus.

Dar nu te pot atinge si crud tu sfarami ceasul
Bataia lui se stinge, taceri ii umplu glasul.

Iar cea-nrobita tie, sunt eu, viata toata
Tu spulberi "vesnicie" si spulberi "niciodata".

Si-mi iau in brate soarta, framant din vise-o paine
S-o dau tribut la poarta ce duce catre maine.

12.01.2012, Zavoianu Vali

miercuri, 11 ianuarie 2012

Mara Gabriela - Vara iubirii

Pe urma pasilor te caut
Pe-acelasi drum, care mai ieri
Ne-mpreuna in zori cu valuri
De sarutari stinghere-n veri.

Pe-acelasi drum pasesc din nou,
Dar azi....pustiu-l inconjoara.
E frig si-i iarna acum, aici
S-a dus...iubita noastra vara.

Un alt sarut, si-o alta viata
Ne-asteapta-n prag de iarna...scrum,
Dar eu ma tem...n-o sa fac fata,
Caci vara ta...o vreau si-acum.

Mi-e greu sa-ti spun...chiar nu-i usor
Iubirii sclav sa i te faci...
Insa, decat sa-nghet in ierni,
Mai bine ard...la tine-n brat`.

marți, 10 ianuarie 2012

Petre Violetta - Tu-anotimp nebun

Eu simt părerea de iubire-ntre petale,
Când mă aduni, parfum în ceas de seară,
Atunci aştept din tine să răsară,
Nectarul adormirilor astrale...

Să mă ascunzi în palma ta de nori,
Sub aripile tale de lumină,
Striveşte-mi lunecarea înspre vină
Păcatul răstigneşe-l în culori!

Citeşte-mă din nou, în mii de semne
Răstălmăcind mesaje iluzorii
Uitate, ieri, pe-o umbră-ntre fotolii
În clipele tăcute şi nedemne.

Eu simt părerea de rotundă amăgire
Când te petreci sub false armonii;
Un anotimp nebun aş vrea să-mi fii
La nunta nemuririi...fără mire...

Zavoianu Vali - Slow waltz

Azi te-ai inaltat
Intr-un zbor curat
Si-a plutit inalt
Dorul
Si-ai imbratisat
Vis far" de pacat
Ce mi-a imbracat
Zborul
Nu stiu de-ai plecat
Nici dac-ai lasat
Tot nemangaiat
Fiorul
Canta cadentat
Soarele-atarnat
Si s-a luminat
Norul
De-a alunecat
Pasul dezbracat
Peste fermecat
Covorul
Cred ca te-am iertat
Chiar de-ai renuntat
Si e neschimbat
Decorul
Cand s-a terminat
Totul de cantat
Trist va fi secat
Izvorul
Si-am ingenuncheat
Si am sarutat
Umbra ce-a valsat
Amorul.

10.01.2012, Zavoianu Vali


Petre Violetta - Renastere

Trăind în cercul nostru de cuvinte,
Mărunt, adulmecând parşiv păcate,
Nimic din ce suntem nu se dezminte,
Căci ne sfârşim,în lacrimă şi moarte.
Dacă te gust mai mult şi mai amar,
Din rotunjimi în tainele ascunse,
Îmi trece foamea de mărgăritar,
Şi setea gleznelor, de tine strânse.
Eu te mai cânt în palmele deschise,
În care te aştept să-mi strigi tăceri,
Cu ţipete arzând, pe pielea-mi scrise
Să-mi linişteşti uitările de ieri.
Mi-e clipa ascuţită-n noduri strânse,
Secundele se-agită fantomatic,
În ochi se furişează frici pătrunse,
De tine într-un amalgam cu gust cromatic.
Hai, vino în pădurea mea cu lună plină,
Pe-o filă de poveste-ntr-un ecou,
De dincolo de noi şi de-a mea vină,
Hai, vino, să ne inventăm din nou!

Radu Adrian Gelu - Cioplitori-n rime - o poveste…

A fost odat, este şi va tot fi poveste,
la moara timpului a cerne cuvântul,
în făină de stele ai ţese veşmântul,
prin lumină a duce iubirea la creste…

Verde, verde-i brâul de sub creastă,
între cer şi pământ, viaţa taie norii,
rezemaţi-n stâncă, anii ţin condorii,
cu freamăt de aripi-n şiruri de castă…

Din trupul de piatră se naşte izvorul,
cel alb şi luminos al iubirii, de a rodi
sămânţa tainei vieţii, visul a-npodobi
a celor şapte porţi, curcubeul, dorul…

Pe poteca fulgerului-n nor, un lăstun
poartă călăuză la fântâna cu apă vie
sufletele-nsetate, cu roua să convie
respectul şi adoraţia muntelui tribun…

Călător pribeag cu sufletul şi mintea,
cutremurând pasul rătăcirii-n stâncă,
îşi cată Mecca prin vâlceaua adâncă,
purtând-n desaga-i gânduri ca lintea...

În praful râului-şi tot lăcrimează fluxul,
stării de veghe somnambulă-n lumina
nopţii, când visă iubirea ca şi morfina
ce-i zâmbi inima, amânându-i refluxul…

Cu glasul mângâietor ca raza de soare,
iată i se născu pruncul, cioplitor-n rime,
ca înbăiat-n rouă nouă, zisul să-i anime,
a săruta parfumul iubirii-n fiece floare…

Pruncu-nstelat crescu repede bărbat,
primind solia a apăra cântul de neam,
respectând cuvântul dor, de la Adam,
va înălţa privirea între trăiri ce se zbat…

Păşind prin Ţara Negrăită, într-o pajişte,
întâlni o mie şi una de regine-n rochiţe
multicolore, foşnitoare, purtând coroniţe,
cu nestemate d-argint sceptre-n mirişte…

Un murmur de privire azurie aude-n plai,
ea, o floare-ntre frumuseţi, respira piatra
în truda-i a creşte, regină ca şi Cleopatra
plânge dor-n zâmbet pe obrazu-i bucălai…

Trezit de suava melodie ce n-o mai auzise,
în căuşul palmei-şi simţi cum îi bate inima,
găsind că-n dorul inimii şi ea cioplea rima,
iubirea de iubire lăstunului îi înmugurise…

Zboru-i sihastru-n lacrimă, în dans cu zâne,
îşi atinse curcubeul la roşia îngerilor poartă,
cu mugurele floare încolţind-n a sa soartă,
în tainică comuniune de vise-n dor fântâne…

Tu, floare cu azuriu-ţi plângând la cele stele,
cioplind iubirea-n rime, te găsii iată surioară,
eu lăstun, te botez rândunică şi din chilioară,
zboară cu zâmbet pe aripioară-n cântecele…

Între florile celeste pe picuri rouă se-nfrăţiră,
cioplitor cu cioplitor în rima versuită-n iubire,
şuşotind între steluţele copilăriei-n clocotire,
fiecare patima-i de care tocmai se despărţiră…

Colindând-n zbor gând, munţilor aer le respiră,
un lăstun şi-o rândunică, parte din măreţia lor,
îşi adapă rădăcinile sorbind liber-n a vieţii izvor,
ca umbra ce-nsoţeşte lumina, sunt strune-n liră…

Cerbul şi căprioara la taifas-n luminiş le şoptiră
că rima lor îi forţa iubirii, ce vindecă, înalţă ţelul,
deschide peceţile curcubeului ce-şi înalţă inelul,
la taina eternităţii luminii, virtute ce-o întâlniră…

Prin Ţara Nerostită, printre munţii de cuvinte,
pădurile de sublimă trăire, cioplesc candoare
două dălţi într-un zâmbet, fiecare cu o floare
pun rimă aripii de dor, din a lor inimă fierbinte…

Zavoianu Vali - Un fel "de noapte buna" (recita Nicolae Dobos).

Iti scriu acum de noapte buna
Tu suflet incarcat de dor
S-adormi tinandu-ma de mana
Prin vise sa plutesti usor.

Nu stiu de m-ai chemat pe mine
In taina soarta cand ti-ai plans
Si nici nu stiu de se cuvine
Sa te cuprind in brate strans.

Stiu doar c-am auzit chemarea
Si-n ea caldura ce-mi lipsea
Si ca-mi alungi insingurarea
Iar dorul are forma ta.

Iti scriu acum ca esti departe
Sa stii cat doare lipsa ta
Si pun intr-un sertar deoparte
Tot ce ti-as da de m-ai lasa.

5.01.2012, Z.V.



Zavoianu Vali
A fost o surpriza totala...multumesc domnului Nicolae Dobos de la Radio Vocea Romanului