Baladă de sfârşit de an de Boris Ioachim

S-a-nstăpânit zăpada pe zările albastre –
Curată sau murdară - ca sufletele noastre...
Şi-un ger ce sfarmă piatra învăluieşte firea
Şi–un An Nou se arată – căci asta-i e menirea.

Un dor de îmbuibare în jur se-nvederează –
Căci asta-i noaptea care va ţine firea trează,
De parcă omenirea făcută-i spre plăcere -
Iar nu spre suferinţă, tristeţe şi durere.

Mulţimi cu braţe pline, se întrec în veselie -
De parcă s-ar întoarce cu prăzi din tâlhărie...
Şi gerul se-nteţeşte cu aspră-ncrâncenare
Şi toată viermuiala miroase-a-nmormântare.

Cuprinsă-n negre gânduri fiinţa mea zoreşte...
Deodată-n colţul străzii ceva mă împietreşte:
Pe-o bancă stă nebuna – ce-ntregul târg o ştie
Slinoasă e şi ştirbă şi roasă de beţie.

Nu râde şi nu urlă, nu înjură şi nu cântă
Şi nefiresc de dreaptă-i statura ei plăpândă
Nu simte sau nu-i pasă că gerul stă s-o-ngheţe
Spre alte orizonturi ţinteşte cu tristeţe.

Pe-alături, trecătorii, păşesc fără să vadă
Cum stă înţepenită – statuie pe zăpadă
Şi râd cu nepăsare urându-şi „La mulţi ani!”
Şi alte vorbe goale – ceva legat de bani.

Tăcută stă nebuna – deşi nu-i stă în fire
Şi adânc mă înfioară sticloasa ei privire
Doar câţiva câini în juru-i cu grijă o veghează
Privirile lor calde cu milă lăcrimează.

E trist când câini-s oameni şi oamenii sunt câini -
Dar câinii-au libertate şi oameni-au stăpâni...
Un gând mă mustră iute: „ Hai nu te crede domn –
Şi nu te mai preface – nu eşti decât un om!”

Cum scârţâie zăpada, sub pasu-mi clătinat!
Plecând, mă simt, deodată, umil şi ruşinat…
Din urmă mă-nfioară un urlet a pustiu
Ce-ngheaţă şi mai tare văzduhul vineţiu.

…Cum vorbele sunt păsări - ce foarte iute zboară,
O veste se-nteţeşte în târg, aşa, spre seară…
Firesc o spun cu toţii, fiindcă le e totuna:
Cum că, de frig şi foame, în ger, s-a stins nebuna.

E Anul Nou – prilejul de-a ne ura „Mulţi Ani!”
Şi de-a rosti obsesii legate de mulţi bani…
Din ceruri, luminoasă şi ştirbă râde luna –
În raza-i îngheţată s-a-ntruchipat nebuna.

Transformare de Lavinia Amalia

Ne-am dat intalnire

La granita dintre realitate si vis

Ai spus ca vei veni

Si vom preface locul

intr-un Paradis

..................................................................

E...vineri ,iar eu te astept 

la umbra unui gand

Frunzele cad hoinar duse de vant

Si-a trecut timpul...

ziua n-o mai stiu.

Dar parca locul e schimbat,pustiu...

Ma descompun sub ploi de amagiri

Imi preling seva de neimpliniri...

Caut cu radacinile izvoarele Luminii

Din trupu-mi mort

Azi imi rasar cararile Iubirii.

Inca te-astept...

Si-ntr-un tarziu, cand vei simti

ca esti un dor  pustiu,

Sa-ti amintesti de intalnirea data.

Roua ce-o simti e-al meu sarut

pe fruntea ta plecata...

Vino!

Ma vei gasi pe-o margine de lume

Sunt Paradisul faurit

Din fiecare rugaciune... 

Colind troienit de Boris Ioachim

Aşteaptă-mă, iubito, în seara de Ajun –
Când glasuri cristaline vestesc pe Domnul bun,
Poate ajung la tine, târziu sau mai curând –
Ca să-ţi rostesc colindu-mi, cu glas curat şi blând.

Troiene mari şi viscol mă-mpleticesc pe drum,
Cu greu străbat prin ele – dar o s-ajung, oricum...
Tu-aşteaptă la fereastra cu-mpodobitul brad –
Te rog să ai răbdare, din când în când mai cad.

Dar mă ridic, îndată, din recele omăt,
Gândindu-mă la tine – de tine mă îmbăt
Şi-mi arde-n piept dorinţa, mai vie ca oricând,
Să te colind, iubito – doar asta port în gând!

Eu n-o să-ţi bat în uşă – vreau să-ţi colind la geam -
Colind frumos, nostalgic, cântat din neam în neam,
De veacuri, de strămoşii din care stirpea-mi trag –
Pe care, din pruncie, îl ştiu şi-l cânt cu drag...

E un colind la care eu am adăugat
Şi vorbe de iubire – nu cred că-i vreun păcat!
E un colind cu steaua, cu magi şi dalbe flori,
Aş vrea ca, ascultându-l, de drag să te-nfiori.

Să nu te superi, dacă, mi-e glasul răguşit,
Colindul e ca mine – de vremuri troienit...
Tu să mă chemi în casă – de vrei răsplată-a-mi da –
Nu vreau să-mi dai parale – ci, caldă, gura ta.

Şi-apoi, o-mbrăţişare – poate prea multe-ţi cer! –
Dar dacă-mi dai răsplată, eu o să uit de ger
Şi lângă bradul verde, frumos împodobit,
Te voi iubi, iubito – şi tandru şi smintit.

...Aşteaptă-mă, iubito, în noaptea de Ajun,
Eu vin cu colindatul – de pe acum îţi spun!
O să ajung, iubire-ngheţat şi ostenit –
Vreau să îţi cânt colindu-mi – de vremuri troienit...

ÎNCĂ MAI SPER de Patricia Serbanescu

Iubitul meu cu ochii de azur
Sălăşuieşti în mine de un veac,
Îţi simt savoarea gurii… împrejur
De-oi fi aproape, voi intra în trac.

Oi fi la capătul acestei lumi
Sau lângă mine, fără eu să ştiu,
Vino aproape, doar să mă-ndrumi
Pe unde s-o apuc, să nu fie târziu…

Sub astrele de-aici de ne-am vedea
Când viaţa pare vis, un tot amanetat
Să-mi laşi te rog să ştiu adresa ta
Destinul meu aici, deja e consumat.

Încă mai sper, nu voi pleca Acasă
Fără să te zăresc măcar odat’
Mi-oi arăta cărarea ta, aleasă
Să-ţi număr paşii, ce i-ai perindat.

Eram demult lipite emisfere
Desprinse dintr-un tot primordial
Şi-am început periplul, printre ere
Un drum parcurs de noi, doar parţial…

Tot ce trăim aici, e doar iluzie
În efemer clipitele s-au dus
Şi totul e un fals şi o confuzie
Adevărata viaţă, e doar Sus.

Iubitul meu, déjà ai părul sur
Şi semeni uneori cu al meu chip,
Îţi simt căldura duhului tău pur
Si poti fi sigur, ai locul primenit…

19.12.2012

Întrebări fără răspuns de Cătălin Codru

De ce îmi spui să stau s-aştept?
Că nu e încă prea târziu,
Când inima-mi sare din piept,
Iar tu eşti tot ce vreau să ştiu?

De ce, să-mi spui ce e corect?
Când dorul tau în piept mă doare,
Nu tot ce-i bun... îmi e şi drept,
În noi, nu-i loc de întâmplare.

Dacă, răbdarea-i o virtute...
Nu vreau să ştiu, ce e târziu,
Iar două inimi... sunt o punte,
Chiar dacă bate vânt pustiu.

Înăbuşită-n mine-i viaţa,
Mi-e dor de dorul tău direct,
Îmbrăţişarea ta ca gheaţa,
Îmi lasă urme-adânci în piept.

De ce e dragostea nedreaptă?
Iar tu mă laşi... să te aştept,
Ca un calic pe prima treaptă,
La uşa unui înţelept.

Dacă am să pot răzbi vreodată,
Să lupt cu toată inocenţa...
Dă-mi doar un semn, măcar o dată,
Şi-am să-mi duc singur penitenţa!

Bradulet… de Lacramioara Lacrima

Bradulet, bradut, bradut,
Esti frumos si esti dragut
Multe globuri eu ti-am pus
Si un inger in varf, sus…
Tu, in seri de sarbatori,
Luminezi in vii culori
Prin beteala argintie
Aduci numai bucurie…
Este vremea de colind
Cand visele se aprind…
Te privesc mult fascinata
Gandul meu acum ma poarta
Amintirile le adun
Pana-n seara de Craciun
Cand voi fi in preajma ta
Doar dorindu-mi dragostea!
O, bradut impodobit
De toti esti asa iubit
Daruri sub tine-om afla
Doar asa e datina…
Vom primi colindatori
Ce-or canta cu toti in cor
Colacei, nuci, vor primi
Vor manca, s-or odíhni…
*
Bradulet, bradut, bradut,
In casa e asa caldut
Esti prilej de sarbatoare
In Craciunul ce apare…
Mi-as dori sa plec acasa
Sa simt neaua matasoasa
Sa fiu iar copilul bun
Ca sa vina Mos Craciun!
Cu cei dragi sa fiu din nou
Sa-mpartim cate-un cadou
Si in taina sfanta a noptii
Mosului sa-i dam binete…
Bradulet, bradut, bradut,
De-ar fi dorul mai micut
L-as pune pe creanga ta
Poate ar sta cuminte asa…
Dorul meu e insa mare
Caci iubesc din departare
Si-n tablou de feerie
Eu mi te destainui tie…
Ca-mi doresc ca Mos Craciun
Sa-i duca al meu gand bun
Celui care-mi este drag
S-aiba fericire-n prag!

Clăteşte-ţi văzul... de Boris Ioachim

Clăteşte-ţi văzul cu ninsoarea
Ce se aşterne lin pe veac,
Când noaptea căptuşeşte zarea
Valsând pe chipul tău posac.

Îţi cade neaua peste gene
Ca pulberi fine de argint
Iar vântul aspru, tainic geme,
Şoptindu-ţi vorbe ce nu mint:

„Tu, muritor născut sub steaua
Singurătăţii fără leac
Înveşmântează-te cu neaua
Uitării veacului buimac.

Căci ursitoare-n în miez de iarnă,
Ţi-au dat, urându-ţi la soroc,
Ca sita sorţii să îţi cearnă
Doar amăgiri şi nenoroc.

Pe-un veac pustiu, adoarme-ţi gândul
Şi nu nutri speranţe-n van
Căci dorul inimii, flămândul,
Te-o îneca în vin de-alean…”

S-au rupt iar pernele în ceruri de Ovidiu Oana-pârâu

S-au rupt iar pernele în ceruri,

De parcă îngerii deodată,

Au hotărât ca să se bată

În joacă, zgribuliţi de geruri.

Şi curg a lumii stele iară,

În tuşe grele, apăsate,

Ca nişte draperii lăsate

Peste luminile de-afară.

Iar în copacii prinşi în scenă,

Se-aşează fulgii ca-n fotolii,

Ţesându-şi albele linţolii,

Pe goliciunea lor obscenă.

Alţii dansează-n ritm haotic,

Dar cad alcătuind covoare,

Care prin alba lor culoare,

Reprimă un ritual erotic.

Acel al naşterii timide

A aişorilor în floare,

Prin himenele-n bună stare

Ale zăpezilor-hlamide.

Tot vin mereu, prin băieri sparte

Ale tăriilor cascade.

Cristale ce în cavalcade

Aleargă înspre propria moarte.

Vis de iarnă de Augustin Septimiu Ion

Să curgă-n alb feeric, 
steluțe luminoase
Și peste suflete să ne picteze 
sur,
Acoperindu-ne liniștitor și pur
În voaluri delicate
de mătase.

Prinzând steluțe,
una câte una,
În palma caldă vom topi...
Vise-nghețate
ce-ar putea trăi...
Ar fi deajuns să-ntindem
mâna.

Să ninga peste gândurile
toate
Troiene de petale argintii,
Prin care să zburdăm
ca doi copii
Ce duc visul iubirii
mai departe.

Și-n dansul fulgilor de nea
Intra-vom amețiți
în piruete
Și dintre atâtea
minunate sentimente,
Vom aduna în plete...
dragostea.

Am venit sa te colind… de Lacramioara Lacrima

Am venit sa te colind
Fata ta sa iti destind,
Sufletul sa ti-l mangai
Bucuros ca sa ramai!
Sa fii sanatos, voinic…
Nor in viata nici un pic,
Numai soare, bunatate,
Masa plina de bucate!
Cei dragi sa-ti fie in preajma
De nimic sa nu ai teama,
Viata sa-ti fie senina
Multa dragoste-n inima!
Sa-l iubim pe D-zeu,
Cu credinta azi, mereu.
Intre noi sa ne iubim
Si-n dreptate sa traim!
C-o sa vina, vina seara,
Cand va straluci o stea
Semn c-o sa se nasca iara
Hristos…cel ce e Messia
Sa-l primim cum se cuvine
Negandindu-ne la greu
Caci, doar pentru noi el vine
Sa ne spele de de ce-i rau…
*
Am venit sa te colind,
Floricica de maces…
Si o mana sa-ti intind
Pentru sufletu-ti ales!
Am sosit din departare,
Floricica, dalbe flori…
Cu gand bun si-o urare,
Pregatit de sarbatoare?
Mult belsug si sanatate,
Bucurii, doar fericire,
Multa pace, spor la toate,
Voie buna in privire!
Printr-o simpla usurare
Cele rele sa se duca,
Uita orice suparare
Cele bune sa se-adune…
Iar celui mai drag pe lume
Ii urez numai de bine
Cu dragoste il colind
Si cu vorbe de alint…
Acum, ca v-am colindat
Sanatate sa-mi urati
Va trimiti din departari
Gandul bun, calde urari!