Andreea Alexandra Coman - Măgura

Se-nalţă spre ceruri mândră şi voiasă
Cu brazi verzi, înalţi, cum adesea vezi,
Este Măgura noastră, o mamă inimoasă
Ce ne aduce-n case ghiocei plăpânzi.

Haina albă îşi desprinde de pe umerii ei mari
Scuturându-şi crengile, soare aşteaptă cu drag.
Încă tristă ea grăieşte...Soare apari
Să-mi încălzeşti florile, să-mi aduci primăvara-n prag.

O desparte de-acel soare, doar o pătură de nori...
Dar va veni ziua când, va zâmbi pentru oameni
Va zâmbi, căci ştie ea, ei veneau şi alteori
S-o petreacă, s-o străbată; va rămâne mereu asemeni.

(Andreea Coman; "Măgura" - 13 Mar 2012)

Petre Violetta - Mă doare, iar, cum seara...

Se-ntunecă speranţa şi moare câte-un pic;
Mai dă-mi un strop de ziuă, sau nu îmi da nimic!
Cu limbile de fiară mă lupt să-mi apăr locul
Dar, mai puternic, răul îmi arde iar norocul...

Clipeşte lumânarea de-atâta ură-n noapte
Şi ruga mea se stinge şi pleacă mai departe.
Se-acunde în morminte sub rădăcini de taină
Şi-o lacrimă desprinde un ochi cusut în haină...

Şi tremură pământul de-njurături, sudalme;
Cuvântul a murit şi cântecul mai doarme
Ce rânjet diabolic se naşte-n umbra hâdă!
Grimasele dansează şi-ncep, pe rând, să râdă...

Mă doare iar cum seara se pleacă peste zi
Şi mă aduni din vise, tu noaptea mea cea gri;
Eu aş pleca din tine, te-aş părăsi şi mâine
Într-o poveste tristă, să fiu cu sare...pâine...

Irina Nedelciu - In freamat de iubire

Te caut iubite, prin noapte cuminte,
Prin somnul cel greu te strig mai mereu,
Îmi tremură geana de vântul ce-adie,
Îmi cântă vioara, mi-e struna făclie.

Îţi simt răsuflarea şi trupul îmi cântă,
Octava ce-mi scoate îmi fuge în luncă,
Adâncul îmi fierbe, ţesutu-mi furnică,
Cămaşa-mi e leoarcă, în ploaia ce pică.

În plânset de tremur mă pierd nimicită,
Când simt peste buze-mi dulceaţa dorită
O gust cu tandreţe, oftez cu fineţe,
Of, buzele tale-mi zâmbesc în fioare.

Durerea iubirii, adâncul trăirii
Îmi lasă doar urme, ca semn al pieirii.
În forfota vie mă pierd până-n glie
Şi-n tunetul nopţii o şoaptă mă-nvie.

Îmi bate-n răscoală tot pulsul din venă
Şi-n cazna-ţi măiastră căldura mi-e plasă,
Te iert cu o şoaptă, pierdută,pe-o pleoapă
Cu-n picur de rouă, în ochiul ce-ţi plouă.

În tandru sărut te prind în dans mut
Certând fulguit o buză doinind,
Ţi-e trupul flamând , îl simt tremurând,
Se zbate-n plăcere, şi-n murmur, mai cere.

În susur de ape, pierdutele şoapte
Ne cântă iubirea, cerşindu-şi trăirea
Chemând, ea menirea să strige-mplinirea,
Să-ncânte fiinţa, să stingă cerinţa..

Şi-n zorii ce vin, scăpaţi de cel chin
În braţe zâmbim, încet adormim
Pe aripi de vise, păşind paradise
Cu flori în cărare şi Soarele-n zare...

Stelian Maria - Se pare ...

Se pare ca mi-e veacul
apropiat de rug,
Si-mi va fi ars, se pare,
si ars voi fi cu el,
Il voi urma prieteni
ca n-am unde sa fug
Si-am sa condamn in minte
acest cumplit macel.

Stelian Maria
2012.03.11
ora 02.36, ora Suediei

Irina Nedelciu - Tristeti

O zi ce-n plictis m-a-mbrăcat
Şi-n mohorât m-a îmbălsămat
Şi ca un dar neaşteptat
Pe aripi cenişii m-a tot dansat.

Iar frigul ca un pansament
M-a biciuit ca un dement
Să nu îmi ies din tratament
De iarnă , ce medicament !

Să stau în casă, la fereastră
Şi să tânjesc după verdeaţă
După o rază mai răzleţă
Sau căpuşor de floare aleasă.

Privesc la Rex şi el îmi plânge
De-atâta iarnă, ce-are-n sânge.
Mă doare suferinţa lui
Mă doare şi n-am cui să-i spui.

Îmi cântă tristu-n bazilică
Un cor întreg.. ce mă oftică.
Şi lacrima din ochi îmi pică
Scăldând... o mică pietricică.

Alexandra Manea - Iubeşte-mă

Tu iubeşte-mă un an,
Te-oi iubi eu restul vieţii,
Îndurând dor şi alean
Şi plătind birul tristeţii.

Mă iubeşte-un anotimp
Cu miresme dulci de toamnă,
Mi-e de-ajuns acest răstimp
Să-nvăţ ce iubirea-nseamnă.

Tu iubeşte-mă o lună,
Te iubesc eu în neştire,
Transformând orice furtună
Într-un nor de fericire.

Iubeşte-mă doar o zi,
O să-mi par-o viaţă-ntreagă
Şi nimic nu va umbri
Fericirea ce ne leagă.

Tu iubeşte-mă o clipă
Şi-mi va fi eternitate,
Dăruindu-ţi cu risipă
A iubirii voluptate.

Tu iubeşte-mă cât poţi,
Iar în clipa despărţirii
Am să-mi scurg eu anii toţi
Din clepsidra nemuririi.

Tu iubeşte-mă puţin,
Eu te voi iubi mereu,
Chiar de-n anii care vin
Vei uita c-ai fost al meu.

CAM – 11.03.2012

Zavoianu Vali - Nebunie

Iubita mea, frumoasa mea femeie
Mi-e dor de tine azi, un dor nebun
Să văd a ochilor tăi verzi scânteie
Şi ale mele fantezii să-ţi spun.

Tu să m-asculţi, să mă săruţi pe tâmplă
Şi să-mi zâmbeşti de drag, cu înţeles
Şi-apoi mi-e dor de tot ce se întâmplă
De trupul tău iubito, mai ales.

Mi-e dor de aluniţa din bărbie
De sânii tăi bogaţi şi diafani
De pielea ta cea fină, sidefie
Ce aş iubi-o trei sute de ani.

Iubita mea mi-e dor de tine toată
De gustul tău dulceag şi minunat
Să te sărut odată si-ncodată
Să nu mă mai opresc din sărutat.

Mi-e dor iubito să te-alint în noapte
Să te adun în braţe tandru, blând
Tu să mă mângâi dulce printre şoapte
Şi-apoi să iţi simt trupul fremătând.

Atâtea doruri am şi-or să mai fie
Că-mi dai din fericire pic cu pic
Îmi eşti o minunată nebunie
Te vreau de tot,nu vreau să pierd nimic.

Nebun de tine sunt mereu femeie
Şi tu subscrii la nebunia mea
Cât te iubesc nu cred că ai idee
Şi nici eu n-am crezut că s-ar putea.

08.03.2012, Zavoianu Vali

Zavoianu Vali - Suferinţă

Numărând comori pierdute, cu privire suferindă
S-a privit pământul astăzi în a cerului oglindă
Pentr-o zi nemăsurată, vrea să uite tot şi toate
Vrea să uite, să nu-i pese chiar de ştie că nu poate.

S-a privit pământul astăzi în a cerului oglindă
Şi-a văzut cum bătrâneţea începuse să-l cuprindă
Chipul lui odată albastru se făcuse pământiu
Seci sunt mările de lacrimi, nici nu mai părea că-i viu.

Pentru-o zi nemăsurată, vrea să uite tot şi toate
Toată răutatea lumii din prezentul lui ar scoate
Dar sunt planuri inutile, ştie. Faţa îi e tristă
Va purta povara asta, altă cale nu există.

Vrea să uite, să nu-i pese chiar de ştie că nu poate
Cât o s-o mai ducă oare, să le-ndure el pe toate.
Rabdă toată nebunia chiar de nimănui nu-i pasă
Lumea lui cu nepăsare să se stingă azi îl lasă.

Vrea să uite, să nu-i pese chiar de ştie că nu poate.
Pentr-o zi nemăsurată, vrea să uite tot şi toate.
S-a privit pământul astăzi în a cerului oglindă
Numărând comori pierdute, cu privire suferindă.

11.03.2012, Zavoianu Vali

Zavoianu Vali - Repetabila poveste

Atmosfera sufocanta, imi frang mainile tacut
Si repet in minte scena cand va fi sa te sarut
Azi se termin-asteptarea. A trecut atata timp
Au fost vieti de om dar parca ai plecat un anotimp.

Te cunosc din alta viata, chiar de pare ne-nteles
Fiindca te-am iubit odata, alta viata am ales
Ai stiut ca voi renaste si de mult ce ne-am iubit
Vrei sa repetam povestea, pentru asta ai venit.

Nu mai sunt la fel de tanar, pe la tample am albit
Dar ma simt legat de tine si atat de-ndragostit
Si in toata vremea asta ce-a trecut, daca nu stii
A trait in mine dorul asteptandu-te sa vii.

Vei zambi, cu siguranta. Ce vei spune nu stiu inca
Si tot dorul ma incarca de-o emotie adanca
Ma dor bratele si pieptul cat doresc o-mbratisare
Astazi soarta-mi da rasplata pentru-atata asteptare.

Multi se-ntreaba cand viata ii aduce fata-n fata
Cum se poate sa simt asta? Parca te cunosc de-o viata
Sunt iubiri ce se repeta, iubiti ce se regasesc
Cei ce au divin norocul si povestea-si retraiesc.

Eu sunt unul dintre ei, te iubesc de-atata vreme
Azi traim din nou povestea, de la capat,nu te teme
Vino doar, ca am emotii, imi frang mainile tacut
Si repet in minte scena cand va fi sa te sarut.

12.03.2012, Zavoianu Vali

Irina Nedelciu - Sa cred inca odata ?

Cu o durere adâncă, trăiesc tristul moment
Când fără judecată m-ai omorât în piept,
Atunci, toată sfârşirea în trup s-a adunat
Şi-n lacrimi mai amare, pe loc m-ai aruncat.

Eram ca înecatul, în marea picurândă
Cerşeam de zor colacul, dar el îmi sta la pândă,
N-avea nici trebuinţă,nici chef de o salvare
Avea doar stăruinţă, în a-mi trimite-o boare.

Mi-am înecat amarul în şoapte aruncate,
În foaia umezită, în te miri ce carte,
Acolo-mi sfâşiam în agonie pulsul,
Acolo-mi oblojam iubirea şi surâsul.

Pe foaie, în cuvinte, îmi aruncam durerea
Cântând doar în iubire,să îmi alint eu vrerea.
Eram ca o tornadă, ardeam în suferinţă
Mă perpeleam în ie, de dor şi pocăinţă.

Acum, m-arunci de vie să ard din temelie,
În temeri şi speranţă,în vise... Stau în ceaţă !
Mă-nalţi în mândra zare, ori mă cobori în gheare,
Îmi stingi ce-a fost durere, dar.. mă arunci în vrere.

Amară... şi dulceagă, curge iubirea noastră
Şi în miros de fragă încânţi simţirea-mi toată,
În dulcea-ţi legănare... mă pierd înfiorată,
Dar... stau îngândurată... Să cred încă odată ?