miercuri, 14 martie 2012

Petre Violetta - Mă doare, iar, cum seara...

Se-ntunecă speranţa şi moare câte-un pic;
Mai dă-mi un strop de ziuă, sau nu îmi da nimic!
Cu limbile de fiară mă lupt să-mi apăr locul
Dar, mai puternic, răul îmi arde iar norocul...

Clipeşte lumânarea de-atâta ură-n noapte
Şi ruga mea se stinge şi pleacă mai departe.
Se-acunde în morminte sub rădăcini de taină
Şi-o lacrimă desprinde un ochi cusut în haină...

Şi tremură pământul de-njurături, sudalme;
Cuvântul a murit şi cântecul mai doarme
Ce rânjet diabolic se naşte-n umbra hâdă!
Grimasele dansează şi-ncep, pe rând, să râdă...

Mă doare iar cum seara se pleacă peste zi
Şi mă aduni din vise, tu noaptea mea cea gri;
Eu aş pleca din tine, te-aş părăsi şi mâine
Într-o poveste tristă, să fiu cu sare...pâine...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu