Irina Nedelciu - In freamat de iubire

Te caut iubite, prin noapte cuminte,
Prin somnul cel greu te strig mai mereu,
Îmi tremură geana de vântul ce-adie,
Îmi cântă vioara, mi-e struna făclie.

Îţi simt răsuflarea şi trupul îmi cântă,
Octava ce-mi scoate îmi fuge în luncă,
Adâncul îmi fierbe, ţesutu-mi furnică,
Cămaşa-mi e leoarcă, în ploaia ce pică.

În plânset de tremur mă pierd nimicită,
Când simt peste buze-mi dulceaţa dorită
O gust cu tandreţe, oftez cu fineţe,
Of, buzele tale-mi zâmbesc în fioare.

Durerea iubirii, adâncul trăirii
Îmi lasă doar urme, ca semn al pieirii.
În forfota vie mă pierd până-n glie
Şi-n tunetul nopţii o şoaptă mă-nvie.

Îmi bate-n răscoală tot pulsul din venă
Şi-n cazna-ţi măiastră căldura mi-e plasă,
Te iert cu o şoaptă, pierdută,pe-o pleoapă
Cu-n picur de rouă, în ochiul ce-ţi plouă.

În tandru sărut te prind în dans mut
Certând fulguit o buză doinind,
Ţi-e trupul flamând , îl simt tremurând,
Se zbate-n plăcere, şi-n murmur, mai cere.

În susur de ape, pierdutele şoapte
Ne cântă iubirea, cerşindu-şi trăirea
Chemând, ea menirea să strige-mplinirea,
Să-ncânte fiinţa, să stingă cerinţa..

Şi-n zorii ce vin, scăpaţi de cel chin
În braţe zâmbim, încet adormim
Pe aripi de vise, păşind paradise
Cu flori în cărare şi Soarele-n zare...