Cuvântu-mi de dor e ţipat
de pasăre de mare, defilat,
pierdut între valuri şi soare,
în norul greu căutând o cale...
În zbor atât de aproape sus,
fiind şi atât de aproape jos,
n-atinge acea clanţă a porţii
coliviei triste a singurătăţii...
Din zdrobita inimă mai curge,
lacrimă ce cântă şi se scurge,
îmbrăţişând al speranţei val,
ce inerţial udă un zenit ireal...
Iubirea ne e trecută pe interzis,
doar dorul-n priviri a coincis,
a cutremura suflete-n tăcere,
împletind doar vise-n himere...
de pasăre de mare, defilat,
pierdut între valuri şi soare,
în norul greu căutând o cale...
În zbor atât de aproape sus,
fiind şi atât de aproape jos,
n-atinge acea clanţă a porţii
coliviei triste a singurătăţii...
Din zdrobita inimă mai curge,
lacrimă ce cântă şi se scurge,
îmbrăţişând al speranţei val,
ce inerţial udă un zenit ireal...
Iubirea ne e trecută pe interzis,
doar dorul-n priviri a coincis,
a cutremura suflete-n tăcere,
împletind doar vise-n himere...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu