De câte ori îmi plimb tristeţea
Pe albe foi, negre cărări,
De-atâtea ori îmi scuturi vestea
Că-mi eşti alături, suntem doi.
Îţi pui arcuşu-n funcţiune
Şi-n zâmbet cânţi în pas vioi
O samba, sambă fara nume
De cad în râset de mă-ndoi.
Apoi, ca frate de vioare
O poţiune pregăteşti
De-mi zboară sufletul spre zare
De-atâta zâmbet şi poveşti.
Îmi eşti un frate drag de carte
Ce mă îndeamnă să colind
Pe unda notelor dresate
De gândul inimii, şoptind.
Mi-ai dăruit precum un frate
Imboldul către scrisul meu
Mi-ai dat speranţe, nu deşarte
Să cred, când totu-mi părea greu.
Îţi mulţumesc, bunul meu frate
De gândul bun ce mi l-ai dat
Mă plec în faţa ta în şoapte
Cântând în vers pe înnoptat.
Pe albe foi, negre cărări,
De-atâtea ori îmi scuturi vestea
Că-mi eşti alături, suntem doi.
Îţi pui arcuşu-n funcţiune
Şi-n zâmbet cânţi în pas vioi
O samba, sambă fara nume
De cad în râset de mă-ndoi.
Apoi, ca frate de vioare
O poţiune pregăteşti
De-mi zboară sufletul spre zare
De-atâta zâmbet şi poveşti.
Îmi eşti un frate drag de carte
Ce mă îndeamnă să colind
Pe unda notelor dresate
De gândul inimii, şoptind.
Mi-ai dăruit precum un frate
Imboldul către scrisul meu
Mi-ai dat speranţe, nu deşarte
Să cred, când totu-mi părea greu.
Îţi mulţumesc, bunul meu frate
De gândul bun ce mi l-ai dat
Mă plec în faţa ta în şoapte
Cântând în vers pe înnoptat.
4 martie 2012 la 23:07
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu