Irina Nedelciu - Insiruiri

Ape revărsate, maluri dărâmate
Vise spulberate, toate-şi fac dreptate.
Ploi torenţiale, fulgere fugare
Tunete în zare, tobe, nu vioare.

Gânduri zbuciumate, sar ca apucate
Prin nervuri şocate de viteaza moarte.
Lacrimi şi suspine curg în navălire
Noaptea-mi dă sărutul, emblemând pământul.

Neguri fluturânde, ielele-s flămânde
Cer tributul lor, altfel am să mor.
Labirint de iţe, spulberă dorinţe
Aruncate-n nor, îmi şoptesc că dor.

Totu-ncetineşte, totul se măreşte,
Noaptea mă-nveleşte, tristul mă vrăjeşte...