De-ai şti ce simt când blând m-atingi
cu azuria-ţi privire şi inima-mi încingi,
ai auzi tu acea plânsă, arzândă făclie,
mistuindu-se ceară-n a iubirii abaţie...
De-ai şti şi aşteptarea sărutului mit,
dulceaţă râvnită-n dorul scormonit,
petală-n mângâiere de roză căpşună,
ai da sărutarea arvună-n astă furtună...
De-ai şti zâmbetul sufletului ce plânge,
cântându-ţi lin aşteptarea a deplânge,
dăruind meleaguri de poveşti cu zâne,
ai păşi-n speranţa cu inima-mi a rămâne...
De-ai şti că dragostea-mi tot-n zi creşte,
picurând dimineaţă-n dimineaţă poveste,
cald şoptită duioasei priviri-ţi de jună
ai împleti doru-ţi cu doru-mi-n cunună...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu