Am pus demult o virgulă,
Căci sufletul ştia ce simte
Şi te-am primit din nou în aulă,
Ştiam că ce zice nu minte
Şi încă-o virgulă, apoi,
Mă îndemnau ai tăi rătăcitori
Şi aveam încredere în noi
În piesa iubirii eram actori
Şi câte virgule am pus
Şi paranteze şi întrebări,
Cu sufletul plâns şi distrus,
Mai aşteptam ceva schimbări
Şi-am pus recent o virgulă,
Când era cazul pentru un punct,
Din aulă ai făcut neagră celulă
Din floare albă, doar un defunct!
Am pus prea multe virgule
Unde trebuia să fie PUNCT!
(Mirea Roxana Mihaela – Gânduri, 04.03.12)
Căci sufletul ştia ce simte
Şi te-am primit din nou în aulă,
Ştiam că ce zice nu minte
Şi încă-o virgulă, apoi,
Mă îndemnau ai tăi rătăcitori
Şi aveam încredere în noi
În piesa iubirii eram actori
Şi câte virgule am pus
Şi paranteze şi întrebări,
Cu sufletul plâns şi distrus,
Mai aşteptam ceva schimbări
Şi-am pus recent o virgulă,
Când era cazul pentru un punct,
Din aulă ai făcut neagră celulă
Din floare albă, doar un defunct!
Am pus prea multe virgule
Unde trebuia să fie PUNCT!
(Mirea Roxana Mihaela – Gânduri, 04.03.12)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu