Augustin Septimiu Ion - Viceversa

Strânge-mă la piept, iubire
Și sărută-mă profund,
În îmbrățișări febrile
Să ne pierdem aiurând...

Să-nvârtim timid clepsidra
Fanteziilor... de-alean,
Cerul, cu-al lui voal de stele
Să ne țină paravan.

Iz discret de stări promise
Undeva demult... cândva...
Lumânări de țel, aprinse
Pentru tot ce va urma.

Vreau să gust din agonie
Și din fructul... diafan.
Vis nebun, mă dărui ție
Într-un fel... nepământean!

Picură-mi pe trup tandrețe,
Mângâie-mă-n adieri,
Arată-mi imensitatea
Mult râvnitelor plăceri...

Hai...! Părtunde-mi în simțire,
Cotropește-ma ușor,
Dă-mi drogul de fericire
Și-apoi... lasă-mă să zbor!

Da...! Încarcă-mă de tine!
Porii toți s-au răzvrătit,
Feeria urlă-n mine
Și zvâcnesc necontenit!

Răscolește-n mine totul,
Strigă-mi mut că nu visez,
Injecteză-mi... antidotul...!
Ah...! Iubire...! Explodez...!

.......................................

Liniștea se scurge-n mine
Ca un vin ce mi-a plăcut
Și te-ntreb, roșind cuminte:
Vrei s-o luăm de la-nceput?

Ochi senini... Zâmbete fine...
Știi c-ai fost fără cusur...
Chiar te-a incitat, iubire,
Să joci rolul de mascul?! :)