De nicăieri venise şi-abătut
Păşea greoi pe cioburi de tăcere
Părea desprins din umbre de trecut
Sau din tablouri negre de durere.
Ajuns în faţa porţii celei şui
Cu palme asprite scoase cuiul bont
Intră oftând în curtea nimănui
Ca un lăsat la vatră de pe front.
Privea în jur pustiul ce-a rămas
Simţea adânc în piept o apăsare
Ferestrele-mpietrite n-aveau glas
Să-i spună c-a venit la-nmormântare.
Un singur înger flutura gingaş
Aripile-i de ceară peste doliu
Pe masă era numai un răvaş
Şi moartea cuibărită-ntr-un fotoliu.
Cu ochi înceţoşaţi de rouă grea
Citi răvaşul cel rămas pe masă
„Băiatul meu eu mor şi-atât aş vrea
Să te întorci, să te mai văd acasă.”
Plecase mama. Nu l-a aşteptat
Şi n-o să-l mai aştepte niciodată
Azi rolul de copil s-a terminat
Cortina cade peste piesa toată.
Un clopot bate-a gol şi a sfârşit
Adio mamă, înger din icoană
Azi fiul tău acasă a venit
Să-şi lase dorul scris pe o coroană.
21.03.2012, Zavoianu Vali
Păşea greoi pe cioburi de tăcere
Părea desprins din umbre de trecut
Sau din tablouri negre de durere.
Ajuns în faţa porţii celei şui
Cu palme asprite scoase cuiul bont
Intră oftând în curtea nimănui
Ca un lăsat la vatră de pe front.
Privea în jur pustiul ce-a rămas
Simţea adânc în piept o apăsare
Ferestrele-mpietrite n-aveau glas
Să-i spună c-a venit la-nmormântare.
Un singur înger flutura gingaş
Aripile-i de ceară peste doliu
Pe masă era numai un răvaş
Şi moartea cuibărită-ntr-un fotoliu.
Cu ochi înceţoşaţi de rouă grea
Citi răvaşul cel rămas pe masă
„Băiatul meu eu mor şi-atât aş vrea
Să te întorci, să te mai văd acasă.”
Plecase mama. Nu l-a aşteptat
Şi n-o să-l mai aştepte niciodată
Azi rolul de copil s-a terminat
Cortina cade peste piesa toată.
Un clopot bate-a gol şi a sfârşit
Adio mamă, înger din icoană
Azi fiul tău acasă a venit
Să-şi lase dorul scris pe o coroană.
21.03.2012, Zavoianu Vali
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu