Alexandra Manea - Doar un cuvânt

Am o mie de stări şi un haos în gând,
Răsturnată mi-e lumea dintr-un singur cuvânt.
Aripi albe de îngeri mi se zbat într-o tâmplă
Şi nu ştiu ce să cred! Oare ce se întâmplă?
Freamăt dulce de vis se strecoară sub pleoape
Şi opresc un surâs, căci mă tem să nu-mi scape.
Îmi inundă fiinţa roiuri albe de stele,
Furişându-se-n suflet şi-mi agaţă în ele
Gânduri ce nu cutează să se nască-n cuvânt,
Tot plimbându-se-n minte, ca purtate de vânt...
Doar un verb e de-ajuns să-ncolţească speranţa
Ce-ndrăzneşte prea mult, dar îi iert cutezanţa.
Soare blând îmi zâmbeşte şi în suflet, şi-afară,
Şi mă bucur nespus că e iar primăvară
Aninată-n silaba unui singur cuvânt...

CAM – 20.03.2012