Se rupe sufletu-n fâşii,
Se sparge-n mii de cioburi colorate,
Împrăştiate-n colţurile toate,
Te tot aşteaptă... Tu de ce nu vii?
Se strânge inima în ghem
De tresărire, dor, emoţii,
Suspină anii mei cu toţii,
Căci trec şi n-am cum să-i mai chem.
Se-adună roua lacrimii încet
În sufletul făcut căuş,
A fost cândva senin şi jucăuş,
Dar astăzi îl umbreşte un regret.
Se-apleacă dorul meu aproape de pământ,
S-a prăbuşit din culmea unui vis
Şi cu tristeţe-n suflet am decis
Să anulez trecutul legământ.
Se risipeşte dragostea în vânt,
Doar o cutie goală, aruncată...
Finalul n-o să-l aflu niciodată,
Chiar de aş da tot ce pe lume am mai sfânt.
Se pierde dorul meu în aer ca un fum,
Tristeţea iar coboară ca o ceaţă
Şi am visat că m-am trezit de dimineaţă
Şi nu se transformase totu-n scrum.
Aleargă visurile-n cele patru zări,
Nu mai au rost pe lumea asta rece,
Speranţa mea şi ea ca valul trece,
Pierdută pe-ale inimii cărări.
Mi-e sufletul năuc de aşteptarea ta
Şi-i pustiit ca după o furtună...
Opreşte-ţi scuza, nu e oportună!
S-a dus iubirea şi n-o mai poţi avea!
CAM – 21.03.2012
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu