Irina Nedelciu - Valsul infrant

Dunărea Albastră, frumosul vals
Mă-ncântă ca un bun rămas
Plutesc, sunt ruptă de astă lume
Spre cerul bleu, cu-al tău nume.

Un nume drag şi adorat
Cu toate că m-ai abrogat,
Ţi l-am furat de pe Pământ
Să ţi-l slăvesc şi-n cerul sfânt.

Cu inima-mi dezlănţuită
În piruete stau pitită,
Cu ochii-nchişi şi surâzând
La chipul tău ce-l am în gând.

Suavul dor de a fi iubită
Îl sorb din buzele-ţi, vrăjită
Fiinţa-mi toată se furnică
Şi-o lacrimă din ochi îmi pică.

Cu gingăşie întristată,
Şterg lacrima din ochi picată
Şi ca-ntr-un număr de magie
Eu mă trezesc din nou pe glie.

În tristul camerei plângând
După-o iubire suspinând,
Cu valsul cel iubit înfrânt
De dorul greu ce-mi cântă-n gând.