Alexandra Manea - Dragoste rescrisă

Mi-ai strivit dragostea sub povara îngândurărilor tale,
iar apoi ai reînviat-o doar cu o privire
şi am găsit în ea dovada
ce-o aşteptam atât...

Mi-ai ucis iubirea cu oftatul tău,
dar a fost de-ajuns sărutul privirii tale
ca s-o trezească din somnul nemuririi
ce mă-ngrozea...

Mi-ai mototolit iubirea ca pe-o scrisoare necitită
şi-ai aruncat-o în coşul uitării,
numai ca să o poţi rescrie apoi
cu versul sufletului tău
pe care-l rosteam în gând...

Mi-ai şters iubirea din minte şi inimă,
numai ca să o poţi recompune apoi
cu mii de strune plânse de vioară
şi clape tandre de pian,
pe care le-auzeam în vis...

Mi-ai ascuns dragostea sub umbra unui tei,
iar apoi ai sădit-o în pământul roditor
al sufletului tău,
unde s-a transformat într-o grădină
ruptă dintr-un colţ de rai....

Mi-ai furat dragostea ce-mi inunda fiinţa,
iar apoi ai stors din norii gândurilor tale
lacrimile emoţiilor şi dorinţelor
pe care le-am avut în altă viaţă,
demult uitată...

Mi-ai descompus până la ultima fărâmă fiinţa mea de-ndrăgostită,
iar apoi m-ai desenat cu pasiunea neştiută
a dorurilor şi iubirii tale
şi am simţit că trăiesc acum
pentru prima dată...

CAM – 23.03.2012