Irina Nedelciu - Sunt

Sunt plânsetul din miezul nopţii
Ce îşi alină-n picuri morţii,
Îmi curg în valuri spre izvor
Şi-mi spun, că fără mine mor.

Sunt gustul trist de-amărăciune
Ce l-am cules din ţări străbune
L-am tot filtrat şi preparat
Dar eu de el nu am scăpat.

Sunt un nimic ce se preumblă
Prin lumea ce-mi vorbeşte-n urmă
Mă-mbracă-n vorbe de ocară
De mă gonesc în altă tară.

Sunt ca o umbră călătoare
Îmbrobodită de vioare
Mă pierd în amăgirea lor
Scăldându-mă în mare dor.

Sunt trup de ceaţă fără viaţă
Mă plimb prin anotimp măreaţă
Şi cânt cu umedul în ochi
Despre iubire şi deochi.