Petre Violetta - Coşmar în noaptea darurilor

Şi cine să mă vadă pe mine răscolind,
Printre ascete umbre ascunse în vecie
Pecetea neputinţei dintr-un astral colind?
Îngerii orbi îngână blestem şi nebunie...

Mă ninge-acum durerea în stele violet,
Au putrezit speranţe pe ţărmul meu pustiu
Şi fulgii mă dansează în paşi de menuet,
Dar crinolina-i ruptă, unde să fug, nu ştiu.

M-ai invitat, tăcere, în viaţa ta din umbră;
Mi-era atât de bine pe umărul tău gol!
Privirea ţi-este rece, înlănţuirea sumbră
Şi-mbrăţişarea morţii îmi dă acum ocol...

Te voi goni spre stele acolo unde pleci
De fiecare dată când viaţa strângi în pumni,
Cu florile de colţ şi pietrele petreci,
Senzaţii tari şi umbre în irişi tu aduni...

M-ai învăţat cu zborul la răsărit, în zori
Azi am primit căderea-n abisuri neştiute,
De voi găsi acolo uitare şi chemări,
Voi învăţa să cânt,dansând printre volute.

Într-un coşmar pe care, azi mi l-ai dăruit
Într-un pocal de basm în care ai uitat
Că lacrimi nu se pun, nici dorul chinuit
Nu-ncape-n cercu-nscris în ură şi păcat..