Irina Nedelciu - Asa

Precum o geană-nchid tristeţea
În golul mare, pustiit
Îmi las în zbor doar frumuseţea
Să-mbrace visul adormit.

Îmi voi lăsa în drum durerea
Înfăşurată într-un ilic,
Să nu mă prindă iar cu vrerea
De a-mi aminti de tine-un pic.

Mă voi deschide către Soare
Precum o floare-n bobocit
Şi voi cânta doar în vioare
Privind la stele-n asfinţit.

Mă voi plimba cu Carul Mare
În Universul nesfârşit,
Iar Luna-mi va sădi în cale
Lumini de stele-n odihnit

Aşa îmi voi străbate viaţa
Căntând în şoapte, dând fiori
Să-aduc mereu doar primăvara
În sufletele triste-n zori.

Iar când voi întâlni eu ceaţa
La finele ce va veni,
Prietenii îmi vor plânge faţa
Şi cântecul pierdut din vii.

7 martie 2012 la 14:58