Radu Adrian Gelu - Fluturi-n cerneală

Tot cerând timpului socoteală
pe firul de aşteptare... călător,
iubirii a nu-i mai rămâne dator,
fluturi muiat-am în cerneală...

În dorinţă a părăsi lumea tristă,
unde hoinăream ca un proscris,
păşit-am cu gândul vis-n scris
în Paradis, cu toate că nu există...

Respirând visele ce nu adorm,
în lacrimă rog neputinţa sorţii
în picur din peniţă-n taina nopţii,
doar-n speranţă să-o transform...

Fie şi iluzie acea privire de zână
ce-şi deschise cărarea de muză,
dorului de iubire fiindu-i călăuză
peniţei-n chemarea la fântână...