Corina Nica - Unui încrâncenat

Pe mulţi i-ai supărat, te-ai folosit de toţi
Prieteni nu mai ai, te-ai trezit singur
Te-ai arătat umil dar ai fost hoţ
Şi-au mai trecut destule anotimpuri.

Visezi s-ajungi ceva dar nu mai poţi
De disperare dai cumplit din coate
Şi strigi în gura mare şi-arăţi colţi
Şi nu te laşi, cuţite-mplânţi în spate.

Dar s-or trezi şi te-or împresura
Din mii de părţi aceia ce te iartă
De-au fost prea buni, cândva te-or înjura
Că le-a ajuns la os atâta ceartă.

Şi la ce bun? Tu oare nu gândeşti
Că din nimicnicie vine omul
Şi că nimica n-ai să preţuieşti
Când ceasul ultim te-o chema la Domnul.

Alergi în van şi calci pe toţi şi toate
Dărâmi şi strici în cale tot ce vezi
Şi nu mai ştii ce-i aia bunătate
Şi nici în umbra ta nu poţi să crezi.

Încearcă iute de te domoleşte
Cere-ţi iertare cât ai încă timp
Şi de pe drumul strâmb acum te-opreşte
Că sufletul nu e de dat la schimb!

(Corina Nica, 22 martie 2012)