Adorare de Lavinia Amalia

Ador lumina

ce imbratiseaza jucaus

izvorul de lacrimi

oglindindu-mi curcubeul

Ador lumina

care oricat de tare- ar straluci

nu ascunde  urmele soaptelor

lui

ci le intareste si mai adanc

in aripa ratiunii

ei

Ador lumina

ca pe Cel mai bun prieten

care vede,tace si

nu te judeca.

Ador lumina

tomnatica si meloncolica

ce-mi aseaza pe tampla  samanta de mustar

imprastiindu-i radacinile

in toata fiinta.

Ador lumina

care imi strapunge sufletul

cu fiorul unui dans

de foc...

Ador lumina zdrobita de nor

cu palpaieri care dor in nuante de gri,

dimineti plumburii

pictand culoarea a ceea ce sunt,

ce pot fi...

Ador lumina

care arde neghina

si-mi spulbera zgura

Ii respir intelepciunea cu patima

unui sarut infinit

Ador lumina

multicolora,halucinanta si infiorator

de lina...

Ador la nebunie

lumina!

Ruga apei către soare de Ovidiu Oana-pârâu

Ofrandă aburii-şi trimite,

Cercând cu ei să-l îmbuneze,

Căldura să i-o savureze

Adâncurile prea răcite.

- Nu-i pentru mine ruga asta,

ci pentru cei ascunşi în pântec !

Lor le-a răpit al vieţii cântec,

gerul, ce le-a menit năpasta.

Se împietresc sub apăsarea

Răcelii care-i înconjoară,

Din an în an, ca prima oară

Când frigu-şi plimbă nepăsarea.

- Dă-le căldură, sfinte soare

căci doar cu tine mai răzbesc,

ca din trecut destin ceresc,

poporul de vieţuitoare !

Se unduiesc algele-a rugă,

O bulă peştii liberează,

Chiar broaştele ce hibernează

De-i cald, dau parcă semn de fugă.

Şi-ntoarce soarele uimirea

Spre apele de ger blindate

Şi le trimite sănătate,

Când le străpunge cu privirea

[din ciclul "Pasteluri"]

Ce-mi pasă ? de Cătălin Codru

Ce-mi pasă mie că de-atunci...
Atâtea ploi mi-au nins trecutul
Aruncă-ţi aripile lungi,
Să-mi pară groaznic începutul!

Ce-mi pasă mie de ce-a fost,
Un vis trăit într-un alt vis,
Am prăznuit... acum e post,
E bună vremea de murit!

Ce-mi pasă că la pieptul tău,
Puteam să stau o veşnicie,
Şi te-am iubit şi te-am pierdut,
Acum... e vreme de beţie.

Ce-mi pasă mie că-mi spuneai,
Atâtea clipe fac... o mare,
Şi-n braţe moale te lasă-i,
Lăsându-mi semne de-ntrebare...

Ce îmi mai pasă mie acum?
Eu, n-am ştiut că se şi moare...
Şi-am să-mi trăiesc viaţa postum,
Când moare-o mamă... Totul moare!

Te-am iubit de Florina Sanda Cojocaru

Clepsidre măsoară un timp fără tine
Bat clopote-n ceaţă, bătrâne şi seci
Pendule-ngheţate întreabă de mine
Şi ziua mi-e lungă, şi nopţile reci.

Nicicând nu ai fost aproape de mine,
Doar eu m-am legat de un vis într-aiurea.
O iarnă se-mbată-n zăpezile fine,
Iar fiarele urlă şi-mi plânge pădurea.

Mătănii de gheaţă şi îngeri căzuţi,
Un frig care rupe fărâme din noi.
Sfeştanii de noapte şi nori abătuţi,
Zăpezi care mor între mări de noroi.

De pleci, am să sufăr , de stai, mi-e totuna.
Cât doare cuvântul sărac şi ciunţit!
E jocul stupid cu un soare şi luna.
Atât să mai ştii: cât de mult te-am iubit!

Acasa... de Cornelia Stamati

Acasa...

acel pamant durut si necajit de soarta...

Acasa...

unde albastrul cerului,doar Dumnezeu il poarta

in priviri...

unde pasari brumate,cu ochi de copil,

vegheaza si asteapta...

Dar eu nu sunt nicaeri!

acasa...

cand fiecare frunza,copac,floare,poarta amprenta

sufletului meu,ramas in genunchi,hohotind,

zguduit de disperare...abia respira...

acel aer cald si bland,atat de curat

in fiinta lui...

Stii fluturii desculti,

ce mi se-ncurcau in par,vara?

Stii...iernile cu fulgii parfumati de lumina si vant?

Era...acasa...

Era...

Azi pasesc alt pamant,

vorbesc alta limba,mananc alta paine...

doar din cand in cand,

ochii mi se-ntuneca si imi strang pumnii,soptind: acasa...

Ecou imprastiat de Lavinia Amalia

Prea repede-ai plecat

Poate a trebuit...

Te mai zaresc  abstract prin dorul rastignit

In sufletul pustiu durerile azi ning

Si-n fiecare zi de cand nu-mi esti

ma sting...

Vas naufragiat e zborul zamislit

Amfore ce se sparg

in visul asfintit

Mi-ai spus sa cred in mine,

sa ma bucur de ploi

Ca-mi luminezi cararea cand ochii mei sunt goi

Tu imi sculptezi iubirea cu nor

si necuvant

Cenusa-i departarea ce naste azi mormant

As vrea sa-ti dau ceva...inima-i prea schiloada

Iti las dragostea mea fara de fard,

intreaga.

Mereu zidesti  in mine,imi esti omniprezent

Ma mangaie-amintirea cand bratul tau e- absent...

Prea repede-ai plecat

poate a trebuit...

Te mai zaresc abstract prin dorul rastignit

si nu te-am inteles,

eu numai te-am iubit...

Lumina mea cea sfanta cu chipul Infinit

De ce-al Tau soare plange in sufletu-mi trudit?

Vreau lacrima-Ti de sange

durerea sa mi-o spele

Sa-mi pot odihni gandul pe mantia de stele.

s-au gârbovit câmpii … de Ovidiu Oana-pârâu

S-au gârbovit câmpii sub semnul ceții,

Strivindu-și pacea-n bobi ce germinează

Descătușate-n raze de amiază,

Mai picotesc sub lenea dimineții.

E-atâta alb în cergi de nea și-n aer,

Încremenind chiar fumul spre boltire,

Dezghioacă,-n pietre, gerul nălucire,

Eliberând tăceri pe post de vaier.

Anemic, vântul, mai vălătucește

Vedeniile sub voaluri siderate,

De gheață flori stau pe ferești pudrate

Cât jaru,-n spuze, licăru-și răcește

Tandreţe de Vali Zavoianu

Ai murmurat ninsoare
Şi fulgii din cuvinte
Cu dalba lor savoare
M-au îmbracat cuminte;
Şi-au stins alene frica
De umbre fara nume
Să nu mai ştiu nimica
De rele şi de lume.
Şi ai şoptit zăpadă
La uşa casei noastre
Prin ea să nu se vadă
Visările-mi albastre;
Căminul să-l păzească
Şi mica noastră lume
De furia lumească
De clevetiri sugrume,
Să nu ne treacă pragul
Privirile de gheaţă
Ce-alcătuiesc şiragul
Pierduţilor prin viaţă.
Mi-ai adiat în tâmple
Cuvinte necuvinte
Oprind să se întâmple
Aducerile-aminte.
Şi stând pe al tău umăr
Unde-mi găsesc hodina
M-ai învăţat să număr
Din zâmbete lumina.
Cerşind mereu cu gura
Seninul colţ de buză
Tu vise-ai dat de-a dura
Ştiind că mă amuză.
Iubesc fără de seamă
Nimicurile-aceste
În ele nu e teamă
E dragoste, poveste.
Când murmuri blând ninsoare
Eu fulgii din cuvinte
Îi las să mă-mpresoare
Şi gândul să-mi alinte;
Dispare- alene frica
De umbre fără nume
Şi nu mai ştiu nimica
De toţi, de tot, de lume.

8.01.2013, Zavoianu Vali

vreau să mă cunosc de Renate Müller

am ales singurătate
sunt dependentă de mine 
să aflu cine sunt

vorbesc în imagini
cu mine
cu tine
cu voi

îmbrac sentimentele-n flori
mă scald în culori în petale
copiez mii de pagini
nasc iluzii
le dăruiesc sau le omor
sunt unica bătaie de inimă
în tristeţea
ce mă înconjoară

HD 08.01. 2013 RM

m-aştern în şoapte de Renate Müller

în miez de noapte
vii să-mi asculţi răsuflare

m-aprind la flacăra ta
şi-ntr-un geamăt mă pierd

mă întind sub căldura
buzelor tale

te gust... te simt
multiplicându-te-n mine

hai să bem apa izvoarelor
contopite...

să ne-mbătăm

Renate Müller