Mesaj - de Getuţa Fata Dragă

Unde-mi eşti iubitule ?
mi-e dor nebun de tine
Lasă-mi, când vii - un gând
să stiu că eşti cu mine.

Eu am să-ţi las iubitule,
când o să trec...
Mesaje de iubire ,
Scrise-ntr-un dor şi c-un oftat
Sau poate un sărut,
pe-o amintire .

Şi de-ai să treci şi tu iubitule
prin locul iubirii noastre...
Lasă-ţi acolo dragostea,
să-mi ţină de urât,
în nopţile albastre.

Şi nu uita iubitul meu,
când am să vin
De n-am să te găsesc,
am să te strig
Pân-o să-mi crească aripe in spate
În zbor până la tine,
să ajung ...

Vrei să-ţi fiu ... de Ovidiu Oana pârâu

Vrei să-ţi fiu gând sub patima-nserării ?
Vrei să-ţi fiu cruce să mă porţi la piept ?
Sau poate val ce din adâncul mării,
Spre ţărmul tău, perpetuu să mă-ndrept ?

Dac-aş fi rău, ţi-aş fi un dor năpraznic,
Şi te-aş cuprinde-n arşiţe sau friguri.
Dar eu sunt bun şi nu va fi zadarnic,
Prinosul meu de ploaie peste ruguri.

Sau vrei să-ţi fiu o mantie, zăpadă,
Să te-nvelesc prelung şi cu ardoare,
Să las doar primăvara să se vadă,
Că dintre noi, ni s-a rodit o floare ?

De-aş fi doar nea şi-ai luneca prin mine,
Brăzdat aş fi, ca răscolit de vânt.
N-am mai rodi lăstare de lumine,
Iar seva ni s-ar pierde în pământ.

Vrei să-ţi fiu soţ plimbărilor sub astru?
Vrei să-ţi fiu lotru când apari pe cale ?
Sau vrei să fiu eterul din albastru,
Cu mine să vibrezi în saturnale ?

Dac-aş fi toate, cine să ne-oprească
Să ne încununăm cu fericire ?
Nici zodiile nu pot să se-amăgească,
Ciuntindu-ne povestea de iubire.

răzvrătitul - de Zaniciuc Carmen

totul ne duce pe un val
ca o întrebare inutilă
într-o lume în care oamenii
asistă la un spectacol al propriei ființe
și doar unul singur are curajul
să se răzvrătească
în toate privirile ce se ațintesc asupra-i
ca la judecată
de parcă ochii
n-ar merita sentința
ce tocmai și-au dat-o
răzvrătitul vorbește de unul singur
oricum restul e de formă
și formele n-au rostul să răspundă
ele ascultă
că l-a părăsit nevasta
apoi copilul
că nu mai are casă
în timp ce-și aprinde o țigară împrumutată
pe care-o s-o dea înapoi
doar el nu-i ceea ce pare
are mulți bani puși deoparte
dar nimeni nu-l crede
că umblă desculț și peticit
și nu mai are loc de-o altă cusătură
ar putea schimba haina
dar el continuă să fie
glasul celor ce trebuie să tacă
și pentru ei
în fața resemnării
răzvrătitul e cel ce va fi sacrificat
de străzile pustiite
fără suflet

STEAUA MEA - de Constantinescu Elena Iuliana

E noapte;
Privesc miracolul pe cerul nopții;
Uimitor!
Printre atâtea stele
Apare chipul tău
Cu ochi-ți care mă privesc;
S-au dus odată cu iubirea ce-o speram;
Undeva în noapte
Se aud șoapte
De vers,
Ce-mi mângâie
Durerile;
Mă alintă
Dezgolind
Gândurile-mi speriate;
Îmi vorbesc de iubire
Și totul pare sufletesc
Și firesc;
Îmi simt trupul clocotind
De atâta dorință
Prin vene trosnind fiori de iubire
Ce-mi subjugă ființa;
Frumosul este atât de real!
Uit de mine și de tot zbuciumul meu;
Simt prezența îngerilor privind
Învăluindu-mă cu respirația iubirii
În încercarea de a uita de nava în derivă care sunt
Când gândul îmi alunecă în tumultul de vise
Cu privirea ațintită spre cer,
Unde am aruncat gânduri
Și fărâme de suflet,
În căutarea stelei mele,
Să-i deslușesc misterul strălucirii;

Cum sa traiesc fara iubire? - Lacramioara Lacrima

In nopti senine si de vis
Iubirea ta, poate s-a stins,
As vrea ca sa se reaprinda
De mine dor sa te cuprinda
Sub joc de stele, te zaresc,
Nu stiu daca ma mai iubesti
In raza lunii se-mpleteste
O dragoste ca in poveste
Iubirea, cand e daruita
Nu e uitata, pizmuita,
Palpaie intr-un miez de noapte
O lacrima secata-n soapte…

Cand luna sus, fin lumineaza,
Si vraja ei, ma fascineaza,
Stelutele, pe cer zambesc,
Sunt sigure ca te iubesc,
Cum sa traiesc fara iubire
Fara nectar de fericire…
Fara de magica privire
In care luce-o stralucire ?
Cum sa incerc sa zbor ?
Hai, pune-mi aripi ca-i usor,
Cuprinde-ma intr-un fior,
Atata roua-i peste flori…

Cum sa mai cant “ iubire ”
Fara de-mpotrivire?
Cand ea se cucereste
In suflet simplu…creste.
Nu poti iubi fortat
De nu esti fermecat
De nu vei crede si spera
In noapte iaras’ va pleca…
Lasand un freamat dureros,
Sub cerul alburiu, noros,
In ploaie, se va rataci…
Iar stropii o va nimici…

un căluț de mare - de Belean Maria

avea steaua lui albastră
îi spunea povești
o sorbea din ochi
vroia să strige să afle toți despre ea
au început să treacă clipe
zile
fapte pe alături
până ce steaua
s-a apropiat de uitare

când și-a adus aminte
prin gheața albă era un licăr slab
fluturii morții slujeau în jurul ei
sclipirea altădată sidefie era ceață
căluțul de mare
credea că se stinse în smirnă și tămâie
se-ntunecă

prin oglinda de gheață
adevărul e alunecos
mângâierea nu seamănă cu nimic la atingere
nici cu focul
nici cu nisipul

ultimele pale de frig
se retrag pe cedrul bătrân al nordului
ca un soare prin apa cristalină
steaua-și lungește brațele-n adâncuri
în palma-i călduță
căluțul de mare zace inert
masa la care stă albastrul la taifas cu primăvara
se surpă
a nedumerire

iubitule
stelele mor doar în mintea muritorilor
de ce trebuia să mă vezi doar prin gheața albă

de azi
voi zbura alături de cel
care îi va deschide albastrului care a fost sortit să moară
ochii dimineților

Balada zilelor de azi, de ieri - de Boris Ioachim

În zadar se trec milenii
Nimic nou sub soare nu-i
Fiecare trage spuza
Tot mereu pe turta lui.

Cei ce au puterea-n mână
Fac dreptate după plac -
Diferenţă prea puţină
E-ntre Dumnezeu şi drac.

Dar pe mine cin’ mă-ntreabă
La vreo treabă, de mi-e dragă
De mi-i vremea rea sau bună
De-i cu rouă sau cu brumă
De mai am zile cu soare
Sau dacă ceva mă doare?

Din nimic răsar palate
- Adevăru-i tot mai slut -
Hoţii se ridică-n toate,
Cei cinstiţi se duc în lut.

Sunt minciuni în loc de pâine
Şi cuvinte-n loc de bani,
Omul rabdă trai de câine
Printre iude şi golani.

Dar pe mine cin’ mă-ntreabă
La vreo treabă, de mi-e dragă?
De mi-i vremea rea sau bună
De-i cu rouă sau cu brumă
De mai am zile cu soare
Sau dacă ceva mă doare?

Nu-i respect pentru sudoare
- Pentru cinste nici atât -
Statu-ţi vinde pete-n soare -
Când nu-ţi pune laţ de gât.

Se vorbeşte de dreptate,
De progres, de viitor
Dar trăiesc - şi trăiesc bine -
Doar cozile de topor

Dar pe mine cin’ mă-ntreabă
La vreo treabă, de mi-e dragă?
De mi-i vremea rea sau bună
De-i cu rouă sau cu brumă
De mai am zile cu soare
Sau dacă ceva mă doare?

Proştii dau legi şi hrisoave
Şi-şi ridică-n gând statui
Vorbe dau mulţimii sclave
Prinsă-n jugul statului.

Cartea, sapa şi ciocanul
N-au avut vreodată preţ,
Cine fură, azi, ciolanul
Măre, nu-i hoţ ci isteţ.

Dar pe mine cin’ mă-ntreabă
La vreo treabă, de mi-e dragă?
De mi-e vremea rea sau bună
De-i cu rouă sau cu brumă
De mai am zile cu soare
Sau dacă ceva mă doare?

Zilnic, zilnic ni-se spune
Că-i din ce în ce mai bine -
Pentru ce mulţi, biata pâine,
E un lux de azi pe mâine.

Nu e loc pentru dreptate
Nici pentru speranţă nu-i...
Sunt minciuni şi vorbe goale –
Nimic nou sub soare nu-i.

Dar pe noi, cine ne-ntreabă
La vreo treabă, de ni-i dragă?
De ni-i vremea rea sau bună
De-i cu rouă sau cu brumă
De avem zile cu soare
Sau dacă ceva ne doare?

Nu mă satur de vise - de Sorin Hagianu

Straturi de argilă au în miez vise,
cu gândul tai ceața ce alunecă pe ploape,
perdele de abur le înlătur cu mintea
săpând până în inima pământului.
O sete cumplită sfârâie în carnea mea,
e atâta miracol risipit în jurul meu
de parcă aș fi într-un vis brownian,
ating o floare și-i simt Universul
în vibrația unor aripi de albină.
Nu mă satur să trec printre ramuri
ca un ciripit de pasăre exaltată,
nu mă satur să colecționez vise
ca pe fluturi pestriți într-un insectar.

ZILE CANICULARE - Irina Nedelciu

Zilele caniculare stau pe creste cu mirare,

Încălzind în frenezie stânca goală cu mândrie.

Jnepenii în transpirare tot privesc în mândra zare,

După norul cel pufos să îi spele furtunos.

Nici drumeţul nu se vede, de căldură stă de veghe,

Sub coroana unui pom tot gândind: Unde am să dorm?

Iar izvorul  îi şopteşte cu un murmur, bătrâneşte,

Să-şi aşeze cortu-n vale... că-i căldură, jale mare !

În pădure nici o frunză nu-mi şopteşte, e mofluză !

Pe cel vânt ce s-a ascuns de căldură, la apus.

Florile în nemişcare se pictează-n bronz, şucare,

Să arate în târziu colorate mai în viu.

Numai iarba se răscoală,  pe sub paşii ce-o doboară

Încercând cu greutate aerobicul în fapte...

Într-o mare  de căldură... înotând, să nu apună,

Tot privind timidă-n zare după-un strop de apă tare.

Aşa zile să tot fie!... strigă vara cu trufie

Mândră-n haina-i pârjolită, de căldură ameţită.

ROMÂNIA - de Camelia Armati

Ca să râzi de ea... de țară, iaca ce treabă ușoară,
Dar s-o-njuri, s-o faci și curvă, sângele în vine-mi turbă!
Ce mai neam de patrioți, țară, maică de netoți,
Jucată-n picioare bine, scuipă Mamă, toți pe tine...

Iartă-i țara mea frumoasă, saltă-ți fruntea luminoasă,
Șterge-ți lacrima din glie, Țară dulce, Românie...
Mândră ești și prea curată, blândă și nevinovată,
Os străbun, de veac scurmată, țară binecuvântată.

Tu taci...iar ei te ard și te lovesc, măicuță bună,
Te umilesc și mi te spurcă-n vorbe de latrină,
Te scot la târg să mi te vânză pe doi bani, pe mai nimică,
Te uiți la ei, mamă și știi că-s morți deja...de frică.

Ei n-au putut să ducă-n viață atâtea câte tu ai dus,
N-au răsărit cu ochii-n piscuri și-n valurile-ți n-au apus,
N-au mânăstiri, n-au Ștefani, n-au Mihai, n-au, Mamă, mame,
N-au rădăcini, Luceferi, n-au codri, nici lumină în icoane!

Nu au habar de-a se mândri, trăiesc, mamă, cât flama,
Și tot ce știu e-a umili și-a te tăia de zor cu lama,
Te ceartă, mamă, tot pe tine, că nume sfinte n-ai păstrat,
Când ei te scuipă în obraji...pe toate le-au scuipat!

Îți dau cu șutul peste gură și cu țigara-ți fac arsură,
Tu îi privești mereu cu milă, cu Dunărea să-i legi la gură!
Carpații să-i răstorni pe ei, în peșteri bagă-i pe mișei,
Unge-i cu mierea țarinei, cu doina dulce din știubei!

Adoarme-i, mamă Românie, valuri în Deltă să îi mâie,
Carpați și dealuri să-i sfâșie, în Dunăre umflați rămâie,
Umili sub glia strămoșească, striviți, amari, cu limba iască,

Înjurătura să și-o pască! Românie, țara mea măiastră!