răzvrătitul - de Zaniciuc Carmen

totul ne duce pe un val
ca o întrebare inutilă
într-o lume în care oamenii
asistă la un spectacol al propriei ființe
și doar unul singur are curajul
să se răzvrătească
în toate privirile ce se ațintesc asupra-i
ca la judecată
de parcă ochii
n-ar merita sentința
ce tocmai și-au dat-o
răzvrătitul vorbește de unul singur
oricum restul e de formă
și formele n-au rostul să răspundă
ele ascultă
că l-a părăsit nevasta
apoi copilul
că nu mai are casă
în timp ce-și aprinde o țigară împrumutată
pe care-o s-o dea înapoi
doar el nu-i ceea ce pare
are mulți bani puși deoparte
dar nimeni nu-l crede
că umblă desculț și peticit
și nu mai are loc de-o altă cusătură
ar putea schimba haina
dar el continuă să fie
glasul celor ce trebuie să tacă
și pentru ei
în fața resemnării
răzvrătitul e cel ce va fi sacrificat
de străzile pustiite
fără suflet